Piersicuţă de toamnă

Oarecum speriată de avertismentele meteo pe care cam toate televiziunile le-au strigat în ultimele zile- cum că acesta ce tocmai s-a încheiat a fost ultimul weekend frumos (ultimul? Ultimul din toamnă, din an, din viaţă?!)- şi cum pe mine mă apucă dorul de ducă înspre locuri însorite, liniştite, şi populate doar de oameni civilizaţi, azi de dimineaţă am pornit hotărâţi înspre Dobârlău.

Aveam planificaţi şi nişte musafiri (v-am zis că în curte n-am nimic cu ei) care ţineau cu tot dinadinsul să se preumble prin pădurile din jur, în căutare de ciuperci. N-aveam de gând să mă caţăr pe niciun coclaur, să-mi rup hainele prin fel de fel de arbuşti aplecaţi şi dornici să-mi scoată ochii, şi nici să culeg ceva ce în mod posibil m-ar fi putut otrăvi.
Aşadar, toată dimineaţa mi-am petrecut-o împreună cu maman, în curte, grădinărind florile, tăind uscăturile, greblând nişte iarbă tunsă săptămâna trecută, şi făcând o minicăpiţă. În linişte. Doar linişte. Papa a făcut pe ghidul prin pădure- i-a plimbat pe musafiri vreo 20 de kilometri în sus şi-n jos (bine le-a făcut!), de-au venit rupţi de obosiţi şi cu sacii goi, căci n-au găsit nici picior de ciupercă.

N-a lipsit tipica plimbare pentru poze, căci toamna e mai superbă (ştiu deja că "superb" nu are grade de comparaţie, nu săriţi!) ca oriunde şi oricând, şi tare mă tem că, de vor veni ploile, toată minunăţia de pictură înfrunzită se va îndrepta-n zbor spre sol, şi se va preface în covor. N-a lipsit nici grătarul (Oanaaa, parcă promiseseşi să scapi de kilograme, şi nu să le aduni!), nici zumzetul de gâze, ce-i drept, nu atât de pronunţat ca vara.

De câteva saptămâni, mi-am descoperit o nouă pasiune- merele. Adică să mă duc prin grădinile vecinilor, şi să le degust merele. Aşa, doar ca să văd cine le are pe cele mai gustoase.


Cireaşa zilei a constituit-o lâncezeala în iarbă- dacă stăm şi analizăm, e deja octombrie, şi statul în iarbă e un adevărat privilegiu. Iar la cele 27 de grade am regretat chiar că mi-am lăsat costumul de baie acasă, căci o sesiune de bronzare n-ar fi dăunat deloc, mai ales cu un asemenea peisaj în faţa ochilor. Mi-am prăjit doar pomeţii şi nasul, de aici şi titlul postului:D.

Somnul îmi dă deja târcoale, şi prefer să mă opresc aici, dar nu înainte de a vă dori să aveţi o săptămână uşoară, în care să ignoraţi vremea ce promite până şi lapoviţă la munte, şi în care să vă duceţi la bun sfârşit toate planurile:).