Simplu, Oana

  La mine în casă, în afară de persoana mea şi de motan, toată lumea e răcită. Aud doar tuse măgărească, năsucuri ce curg mai ceva ca apa la robinet, şi strănuturi îmbibate cu microbi răufăcători.   Din această pricină, de vreo trei zile prefer să mă închid în camera mea, şi s-o privesc ca pe un mediu septic, deşi cu siguranţă nu e. Mă tratez preventiv cu ceai de busuioc şi soc, cu felii de lămâie tavalite prin zahăr brun, şi cu bomboane umplute cu extract de salvie. Nu de alta, dar sunt extrem de prietenoasă cu virusurile gripale, dovadă stând ultima mea raceală, de pe la sfârşitul lui noiembrie, când am doborât orice record negativ de tuşit încontinuu. În sezonul acesta nici nu m-am mai ostenit să mă vaccinez, rupând astfel o tradiţie de câţiva ani buni, pentru simplul motiv că în toamna anului 2010 m-am vaccinat antigripal, şi cu toate astea, m-au trântit patru răceli, câte una în fiecare lună a iernii, plus una bonus drept mărţişor, în martie.   Eh, prin acest preamb...

   Căpiţe, multe, multe căpiţe. S-au cam înnegrit de la ploaia multă, dar... tot căpiţe sunt:). Întorc privirea spre dreapta:  Din căpiţele din spatele casei au mai rămas doar caprele (n.a. structurile din lemn pe care se aşază fânul). Însă pădurea... Ploaia i-a priit- acum e mai verde şi mai strălucitoare ca oricând.    Două vişine din "consistenta" recoltă a vecinului nostru. A fost îndeajuns de simpatic încât să o împartă cu mine. Am convenit că, anul viitor, din următoarele patru vişine facem vişinată.

  Bujori. Cei mai frumoşi bujori. Cerul s-a încruntat. Apoi a chemat norii, şi ploaia ne-a bătut la uşă. Am pus un picior la unul dintre ulucurile ce transportă apa adunată în scocurile acoperişului- apa era caldă, iar ploaia... de vară.     Cele mai pragmatice flori pe care le poţi avea în grădină. Lupin:). Un domn bondar gras şi bâzzzâitor. Am păşit prin sute de margarete, clopoţei mov şi alte minuni de flori de câmp. Duminica voastră cum a fost?

Dacă vreţi ca după o săptămână de muncă, să vă relaxaţi, să vedeţi nişte locuri frumoase, şi să respiraţi aerul îmbibat de mirosul frunzelor uscate de toamnă, vă recomand traseul Braşov-Buneşti. De nu vă veţi lăsa păcăliţi de pâlcurile de ceaţă întâlnite în cale, la o distanţă ce se parcurge uşor în timp de o oră (atenţie la radare, totuşi!), veţi ajunge la Mănăstirea Buneşti, ce poartă hramul Sf. Gheorghe. Ştiam de vreo 2-3 ani despre existenţa lăcaşului de cult, însă duminica trecută am fost pentru a nu ştiu câta oară invitată... şi n-am regretat că am dat curs invitaţiei. Situată într-o vale, la capătul unei şosele şerpuite (reabilitată, of course , de către CJ), mănăstirea (de maici) constă într-o bisericuţă superbă, înconjurată de chilii străjuite de nişte aranjamente florale aparte, toate extrem de bine întreţinute. De linişte... e linişte cât pentru tot Pamântul. Locul e rupt de lume, în jur sunt doar câteva dealuri, pe care s-ar putea să pască nişte oi. În rest, eşti doar tu şi...