De-a lunea
După un weekend destul de plin, în care am fost de la distracţie până la spital, am început o zi de luni destul de optimistă. M-am trezit de dimineaţă cu mutra aia a mea , care îmi spune în oglindă că totul va ieşi bine, dacă îmi păstrez calmul, dar şi indârjirea. Astfel, am reuşit azi tot ce nu-mi reuşise joi. Am avut de-a face cu aceleaşi personaje "pline de viaţă" şi amabile. Parcă mai amabile decât saptamâna trecută. În fine, nu le acord mai multe rânduri decât merită... Mai ţin să spun că am lipsit de aici motivat. Pentru că dragii de internet providers dă la eRDăeS s-au gândit, cum se gandesc de altfel de vreo lună încoace, să îmi taie din nou mâinile şi picioarele. Mda, şi uite-aşa mi-am mai irosit vreo juma' de oră din viaţă certându-mă cu ei la telefon- cu ei, cu dispecerii... Care par cei mai calmi şi pasivi oameni din lume, şi tocmai asta te scoate din minţi, pe tine, cel de la capătul firului. Îţi mulţumesc frumos de nu ştiu câte ori, işi cer scuze, iţi spun...