Simplu, Oana

  De vreo două săptămâni încoace, administraţiei publice locale braşovene şi firmelor care se ocupă de salubrizarea cartierelor oraşului li se umple gura spunând ca au demarat curăţenia de toamnă.      Ce anume înţeleg acestea din terminologia ,,curăţenie de toamnă"...e discutabil. La mine în cartier, singura acţiune întreprinsă în scopul pretinsei curăţenii a fost ca firma de salubritate, adică Urban, să posteze graţios, monumental şi dezgustător de puturos, un mega-container, taman lângă ţarcul de tomberoane.   Ca şi când mizeria din ţarc, zeama care se scurge din tomberoane şi coloraţii aciuaţi zi-lumină în interior nu ar fi fost de ajuns, mega-containerul înfloreşte pe zi ce trece, dar nu cu crengi, buruieni sau alte materii vegetale, care se presupune că ar rezulta în urma curăţeniei de toamnă, ci cu resturile menajere (şi nu numai!) ale celor cărora le e lene să mai ducă sacii până în tomberoanele din ţarc.    După o săptămână şi ceva de cân...

   Presupun că ştiţi deja cât de ,,drag" îmi este locul de joacă pe care Primăria Braşov a binevoit să îl amplaseze in vecinătatea blocului în care locuiesc şi, iată că, după o iarnă ce părea interminabilă, acesta începe să reînvie.   În afara de faptul că groapa de nisip a copiilor este de fapt groapa de nisip a câinilor, a faptului că nu se exercită niciun control asupra orelor de funcţionare a parcului şi nici a modului de utilizare a aparatelor de fitness şi a celor de joacă pentru copii, parcul ăsta mirific pare un izvor nesecat de specimene umane. Vă reamintesc plozii scăpaţi de dimineaţă până seara târziu pe maidan, care urlă ore în şir din toţi rărunchii, înjură şi boscorodesc mai ceva ca la uşa cortului, babetele care îşi suflecă pantalonii în miezul verii ca să îşi bronzeze picioarele crăcănate pe bănci, ,,domnii" care îşi plimbă dimineaţa sau noaptea câinii ce se uşurează pe bănci, tobogan şi orice altceva găsesc, oamenii care îşi pun copiii să urineze (sau nu...

  Având ceva de rezolvat acolo, şi traversând cocina curtea Spitalului Judeţean de Urgenţă Braşov, am dat peste această pancartă, în legătură cu sensul căreia mi-ar plăcea să primesc informaţii:   Nu am reuşit să îmi dau seama menirea ei, însă, judecând după tonele de mizerie adunate în curtea Spitalului, mă gândesc că serveşte adunării acesteia.    În altă ordine de idei, mi se pare de-a dreptul nesimţit că infirmierele, brancardierii şi alte zeci de persoane freacă menta, stând la ţigări, cafele sau spărgând seminţe (sau îţi cer şpagă în momentul în care trebuie să scoţi pe cineva din spital, în scaun cu rotile), când ar putea foarte bine să organizeze o campanie de salubrizare a curţii, care arată mai rău decât o ghenă de gunoi: tufişuri neîngrijite, năpădite de buruieni, pubele rupte şi smulse de la locul lor, bănci împuţite, trotuare rupte.   Să nu uităm totuşi că vorbim de împrejurimile unui spital, unde ar trebui ca totul să fie bec de...

Cam aşa sunt întâmpinaţi contribuabilii braşoveni la DGFP Braşov...

S-a zis şi cu Paştele 2009. Vorba colegului de blogosferă, Notopic , acum lumea începe deja să se întrebe " când pică Paştele în 2010 ". Adevărul e că suntem o naţie tare urâtă. Mai ales de sărbători. Ne place îmbulzeala, cât mai mare şi cât mai mirositoare a transpiraţie cu putinţă; grătarele încinse pe la colţul blocului; arsul lumânărilor de Înviere, chit că mergem acolo doar pentru că aşa se cade , şi nu pentru că aşa simţim ; pentru că terminăm proviziile de enşpe mii de kilograme de cărnuri, prăjituri şi ouă în doar O zi, aşteptând cu nerăbdare redeschiderea hyper-market-urilor, ocazie perfectă şi pentru televiziunile de înaltă clasă de la noi să facă cele mai cretine reportaje. Ne mândrim că ajungem la Urgenţe "graţie" consumului nesimţit de necontrolat de preparate din carne de miel, sau mai bine de porc, pentru că are nivelul de colesterol mai ridicat, aşa cum tot nouă ne place. Unul din sloganurile românului: Cu cât mai multă grăsime în farfurie, cu a...

Inca de acum cateva luni, eu si ai mei ne-am gandit ca macar o data la cateva saptamani, sa ne alegem o zi pe care sa o declaram, macar pe jumatate, ecologica... Asta pentru ca tot radea un prieten de noi:))... Adica sa ne folosim, pe distante cat de cat mici, de ceea ce ne-a fost dat de la natura, si anume picioarele, pentru a ne deplasa, si nu de alte chestii care produc gazele de esapament ce subtiaza stratul de ozon, incalzesc planeta si ne fac aerul tot mai irespirabil... Dupa atata timp in care intentiile au ramas doar intentii, azi s-au materializat, pentru ca oricum, nimeni din casa n-avea chef de nimic, cu atat mai putin de plimbari de cursa lunga... Am ales o destinatie la indemana, un cartier care se afla la maxim 20 de minute de casa mea, si pe care eu il stiam destul de civilizat... E drept ca n-am mai dat pe acolo de vreo 2 ani buni, de cand mi-au iesit din program drumetiile pe Tampa, toamna sau primavara, impreuna cu Albi... Cert e ca socul n-a intarziat sa apara... Si ...

Zi de luni... Nici macar iarba nu creste... Dar lenea de peste weekend da... Mama e in spital, am ramas doar cu un nebun de motan iubaret, imi urla toata casa in cap... Plistiseala, photoshooting cu Bubu, caldura mare, ce sa mai... Cand am iesit azi pe strada am crezut ca pic de pe picioare... Dar prefer 40 de grade decat sa port fular si cizme... Acum sunt si bronzata, am ce arata... Am o discutie foarte interesanta... Despre una din categoriile de oameni pe care le detest, si anume cei care vor totul gratis in viata... Care prefera copiile in locul originalelor, care se zgarcesc cand e vorba chiar de propria lor viata, ce sa mai vorbim de-a altora... Care isi sacrifica confortul pentru a strange bani pentru terase de snobi... Acei oameni care, cum s-ar spune atat de nimerit in popor, ar fi in stare sa-si manance si de sub unghii... Suna oribil, dar asta e ocupatia lor... Pentru ce fac asta nu stiu... Ca sa ajunga, probabil, la capatul vietii, niste frustrati, care tot timpul au astep...