Simplu, Oana

  Mama ei de viaţă, cam aşa aş putea sintetiza tot ce simt şi cred acum.   Anul trecut, în octombrie, ca în fiecare an de altfel, m-am vaccinat, conştiincioasă, şi dornică să nu care cumva să captez virusuri care să mă pună lată în pat, cu febră, nas curs ca la robinet, şi amigdale plesninde. Nu ştiu cum se face, pentru că nu am păţit-o până acum, dar aşa, vaccinată şi mândră cum mi-s, la sfârşitul lui decembrie, am răcit. Urât de tot, pentru că m-a ţinut într-o tuse măgărească şi stare de apatie vreo două-trei săptămâni bune, în pofida faptului că mi-am burduşit ficatul cu tot soiul de pastile şi alte substanţe menite să îmi curme suferinţa. Săptămâna asta, am răcit din nou. Miercuri m-am trezit cu o stare generală deplorabilă, cu un sour throat de toată frumuseţea, şi cu nasul oarecum înfundat. Am început să iau pastile, iar. Joi aproape că am scăpat de senzaţia enervantă din gât, însă a început să-mi curgă nasul. Şi nu s-a mai oprit, nici măcar până azi. Nopţile mi-au de...

   Românul are un talent deosebit de a transforma orice sărbătoare, fie ea tradiţională, fie împrumutată ca formă fără fond, în obsesie naţională. Crăciun, An Nou, Paşte, 1 Decembrie, 1 Mai, sărbători minuscule, trebuie sădite, răsădite, şi săpate în mintea fiecărui cetăţean al patriei, ca sa-l ducă pe acesta mai degrabă înspre nebunie, ori, dacă se găsesc pârghiile necesare, se dă liber de la stat, că si-aşa stăm nemaipomenit de bine cu economia şi munca.   În caz că n-aţi stiut (deşi e practic imposibil să nu aveţi deja capul împuiat pe tema asta), pe 14 e Velăntain's Dei, pe care o consider una din cele mai cretine sărbători împrumutate, alături de Thanksgiving şi Halloween. Nu de alta, dar explicaţi-mi şi mie de ce sărbătorim noi Thanksgiving? Americanii o sărbătoresc pentru a mulţumi pentru faptul că, la un moment dat în istoria lor, au avut ce pune pe masă. Noi o sărbătorim pentru că americanii o sărbătoresc- tot ce face americanul e cuvânt divin pentru noi, şi, de...

  Cel mai frumos lucru pe care îl putem face pe frigul ăsta cumplit e o plimbare cu sania trasă de cal.  PS. Nu uitaţi acasă păturile, în straturi cât mai multe, şi ceaiul fierbinte sau vinul fiert cu scorţişoară, după gustul fiecăruia:)

Ştiţi că mai e doar o lună de iarnă? Ştiţi oare că suntem tot mai aproape de sandalele comode, de rochiţurile flu-flu, şi de pantalonii scurţi?:D In the mean time , suntem în continuare afundaţi în cizme. Azi-dimineaţă, la cafea, calculam că sunt deja 4 luni de când le port, şi încă una (în cel mai rău caz, două) în care aş mai putea să le port. Sunt nerăbdătoare să scap de ele, să scot la înaintare papuceii comozi, din piele subţire şi colorată, să dau uitării prin dulapuri toate fularele, mănuşile şi băscuţele, pe care, oricât de feşăn ar fi, NU le mai suport. De-abia aştept să dau frâu liber crocodilului din mine, ca să stea zile-ntregi să se prăjească la soare, şi să schimbe zeci de straturi de piele. Iar maman să se tot ia de mine că risc să fac insolaţie:D. Degeaba îi tot explic că, la ce relaţie de iubire există între mine şi Soare, ar fi imposibil ca el să-mi facă vreodată vreun rău. De câteva zile... de fapt, de când ninge cu fulgii ăştia mari de-ţi sparg capul, îmi pl...