Simplu, Oana

Se mai întâmplă ca uneori, o dată la o săptămână sau deloc, să am chef să particip la cursurile care se ţin dimineaţa la 9. De obicei, la ora 9 eu de-abia îmi sorb în linişte cafeaua, chit că sunt trează de la 7.30, pentru că aşa e reglat ceasul meu biologic. Dar, azi, ca şi săptămâna trecută, am făcut concesia, mi-am alungat somnoreala din mine, m-am vestimentat şi m-am îndreptat spre şcoală. Toate bune şi frumoase, vorbim, glumim, până se aşază în spatele meu 3 monştri. Şi când zic monştri nu mă refer neapărat la înfăţişare, pentru că nu vreau să fiu rea, ci la nişte monştri logoreici . În mod normal, la cursul la care tocmai participam, mă scotea din sărite incoerenţa ideatică a profesorului, dar acum asta mi s-a părut mic copil în comparaţie cu toate aberaţiile (spus cât mai eufemistic cu putinţă) rostite de cei 3 monstruleţi veseli. Gaşca monstruleţilor era alcătuită din două monstruleţe micuţe şi un monstru, mare, la propriu. Vreme de o oră şi jumătate, urechile mele au în...

De-abia ieri mi-am dat seama că eu nu am voie, ca tot omul, să mă enervez. La fel cum, în urmă cu un an am şocat atunci când am plâns în public, ieri am şocat prin faptul că m-am enervat... De fel, sunt o persoana destul de agitată- a nu se întelege că sar precum o capră, nu. Sunt agitată în sensul în care îmi place să fac totul cât mai bine şi cât mai repede, să iasă totul aşa cum vreau eu, şi nu aşa cum vor alţii, să demonstrez mereu că eu sunt cea care are dreptate etc. Nu se întamplă să îmi pierd cumpătul din orice, ba chiar reuşesc să îmi păstrez calmul până şi atunci când în jurul meu se ţipă. Ieri dimineaţă (a se reţine- dimineaţă de marţi, zi cu 3 ceasuri rele) am început prin faptul că era cât pe ce să îmi fie înfipt în palmă un ditamai cuţitul... Am continuat prin a mă răsti fără să vreau la cineva nevinovat, şi am culminat prin a uita ceva esenţial în birou, fiind nevoită să mă întorc de la o distanţa de 20 de metri de casă. Odată întoarsă, mi-am trântit botinele, geanta, si...

tremur de nervi. imi vine sa plang. sa trantesc tot ce imi pica in mana. sa ii injur. sa le spun ca sunt niste nimicuri umane. niste imbecili care mi-au distrus saptamana inca de luni. azi- e tot distrusa, orice-as fi incercat eu sa fac. continuu sa tremur. imi spun ca punerea in practica a ceea ce-am insiruit mai sus ar fi o injosire pentru mine. eu pot, vreau, si o sa fac. n-a fost nimic din ce-am vrut sa am si sa nu am. o sa le demonstrez, dar nu acum. stiu ca am dreptate, si imi e suficient, chiar daca unii se incapataneaza sa ma faca sa-mi inghit vorbele. nu, nu o sa va bucurati de asa ceva. niciodata. dintotdeauna m-a enervat nesimtirea. mai mult decat orice altceva pe lumea asta. mai mult, poate, decat minciuna. oricum ar sta treburile acum, eu cred in teoria "intoarcerii rotii". veti ajunge odata si-odata acolo. nu sunt vinovata eu de proasta voastra gestiune. e vinovata lipsa voastra de gandire, oricat de minimala ar fi ea. e vinovata nesimtirea voastra. si o sa cont...

Postez clipul asta pentru ca mi-a facut ziua mai frumoasa, inca din primele ore ale diminetii, cand l-am descoperit... Pentru ca mi-a dat ceva la care sa ma gandesc, intr-un mod mai mult sau mai putin serios... Cu alte cuvinte, pe mine m-a surprins, pentru ca ma asteptam sa vad si sa aud cu totul si cu totul altceva... P.S. Postul acela nervos se amana, din motive inca necunoscute...