Simplu, Oana

  Am simţit nevoia să tac pentru o vreme. Se adunaseră prea multe lucruri despre care îmi doream să scriu şi nu găseam timpul sau inspiraţia, aşa că am preferat să le ascund undeva, cât timp va fi necesar să uit de ele.   Şi aşa, a venit primăvara. Pe care am aşteptat-o ca pe o mană cerească. Frigul începuse să îmi facă rău, să îmi afecteze dispoziţia. Dar să nu mai vorbim despre lucruri rele, ci să ne bucurăm de ea, primăvara:)       Sâmbăta trecută, pe aleea principală a parcului Titulescu, o cucoană de o vârstă destul de înaintată, îşi întreba interlocutorul ce-or fi acei copaci care au înflorit în parc. M-am crucit în gând, şi mi-am spus că făcut umbră degeaba Pământului dacă până la vârsta respectivă nu a ştiut să se bucure de o magnolie.

      Am găsit-o, la fel ca în orice primăvară, în curtea unei prietene de-ale mamei. Mai mov decât oricare alta, desăvârşită până la ultima rămurică, mai frumoasă decât orice altceva, demonstrând, parcă, ce greu trebuie să fie să creezi perfecţiunea.

  Ieri, înainte de a mă duce la un curs, am avut zece minute libere. Pentru că m-am tot agitat zilele trecute gândindu-mă dacă nu cumva vântul-sperietoare a măturat orice urmă de floare de magnolie din parc, am mers să fac constatările la faţa locului: magnoliile sunt la locul lor, înflorite parţial, cu unele flori deja înnegrite de la ploaie/ninsoare.    În vreme ce am luat la pas câteva alei ale parcului, în căutare de flori prin copaci, am dat de câteva personaje care se uitau un pic cruciş la mine. E vreo problemă în a căuta primăvara? Voi tineţi-o pe-a voastră pesimistă cu frigul, cu revenirea iernii, eu măcar am respirat flori de primavară deja!     Magnolia mov din faţa Primăriei.    O altă magnolie. Albă, ce şade de-a dreapta Lupei Capitolina.   Narcise în soare.    Ceva îmi spune că magnolia asta înflorită momentan doar pe o ramură e cea mai bătrână dintre cele din Parcul Titulescu.   Copăcei cu flori roz, şi mag...

  Decat să staţi îmbufnaţi, puşi pe harţă cu cei din jur, şi să număraţi norii de pe cer, plângându-vă încolo şi încoace de vremea "urâtă", mai bine v-aţi mişca frumuşel afară din case, ca să vă aerisiţi spiritul.   Şi nu, nu trebuie să vă duceţi la 5000 de kilometri de aici ca să găsiţi primăvara. E suficient să priviţi în jurul vostru, la oraşul nostru. Duminică frumoasă!