Simplu, Oana

  La noi în sat a venit, în sfîrşit, primăvara. Fără flori de corcoduş şi alţi pomişori încă, din cauza că e mai frig decît în Braşov, însă cu multe flori de pădure:    ...şi cu un amic pe care l-am găsit stînd la soare, în grădină :)

  După toata marea de păpădii, a rămas o mare... de puf...     Merii au înflorit ceva mai târziu decât în Braşov. Cu flori albe...    ...sau roz :)  O buruiană splendidă, pe care am descoperit-o anul trecut, chiar lângă troiţa din capătul uliţei care urcă spre cimitir.   Meri dalbi cât vezi cu ochii... ~ va urma ~

Nu mai înţeleg deloc ce soi de primavară e asta, cu mai multă ploaie decât toamna, cu mai mulţi nori şi, în unele zile, cu o atmosferă atât de apăsătoare. în unele zile, singurii sori au fost florile de păpădie.     Prima zi de plajă, săptămâna trecută :)   La plimbare, pe  uliţă. Mălin (liliac sălbatic) înflorit.   Răţuştele, şi ele la plimbare, după o bălăceală bună în vale. Floare de câmp.     Şi iar se-adună nori de ploaie... ~ va urma ~

  Deşi e aproape de sfârşit, primăvara asta a semănat, până acum vreo două săptămâni, mai mult a iarnă. Cu zăpadă pe piscurile înalte, cu vânt puternic şi haine multe, în unele zile chiar mai multe decât iarna.   În cele din urmă, primăvara a început să pară mai mult a vară decât a primăvară, întrucât ,,am sărit" în decurs de o zi de la ghete la tricou cu mânecă scurtă. Dar, ce mai încolo şi-ncoace, iată primăvara, aşa cum se vede la noi în sat: Piliştea noastră dragă, acum două săptămâni, când copacii de-abia înmugureau. Corcoduş în floare. Găina pitică a vecinilor mei, mamă dedicată. Şi...când ţi-e lumea mai dragă, ploaie. Iar ploaie.   Şi după ploaie, apusuri colorate. ~ va urma ~

 Dragilor, vă doresc din suflet să aveţi parte de un Paşte fericit, pe care să îl petreceţi alături de cei care contează pentru voi. Să fiţi sănătoşi şi iubiţi!

  Încet, încet, chiar dacă însoţită de un vânt tăios şi un soare mai cu dinţi, primăvara îşi face simţită prezenţa. Ieri am renunţat la băscuţă, am încălţat ghete mai subţiri, şi am purtat ochelari de soare.    Însă nu departe de mine, am mai găsit puţină iarnă.  Un cocoş galant.   Valea încă îngheţată.     Şi... uniforma obligatorie- cizmele de cauciuc, neapărat lungi. PS. O primăvară frumoasă şi caldă îmi doresc. Şi vă doresc :)

  Toată ploaia din ultimele săptămâni a adus şi ceva bun. Totul a înmugurit, înflorit şi înverzit. Nu ştiu vouă, dar mie, în fiecare iarnă, mi se face-un dor nebun de verde, de plimbări pe uliţă privind la cum se schimbă nuanţele de verde din primăvară şi până toamna, când trec la culori pământii.   Săptămâna asta am făcut două-trei plimbări, pe uliţele satului, ca să-mi satur pofta de verde primăvăratic. E verdele acela proaspăt, care emană viaţă şi regenerare.   Tot satul e năpădit de păpădii. Ca-n fiecare an, trec de la galben la pufuleţii aceia care zboară prin aer, şi le dau dureri de cap celor alergici... Vin şi oile la munte... Păpădii pe malul lacului. Flori din grădina bunicii.   Piliştea a înverzit şi ea :)   Răţuştele la plimbare.   Flori de măr. Toate verzi şi frumoase, dar acolo sus e o zăpadăăă! Să aveţi o săptămână uşoară şi minunată, dragii mei!

... sâmbătă a fost ziua perfectă de primăvară. Prima în care am purtat prin curte tricou cu mânecă scurtă şi pantaloni scurţi. Prima în care am grădinărit şi am plantat flori, liliac, şi zmeură. Prima zi in care am văzut berzele, pe care nu le mai văzusem de la sfârşitul lui august, când le-am fotografiat luându-şi ,,la revedere" în formaţie. (Apropo de berze, am mai citit ceva extrem de simpatic despre ele azi-dimineaţă: povestea de dragoste dintre două berze din Croaţia .)   Ziua de sâmbătă a fost şi imortalizată:   Cald, cald, dar sus pe munte e zăpadă.   Bumbişorii din curtea bunicii.   Trintzi-flintzi, care ne pregăteşte nişte pui, ca să avem ce smotoci la vară :)   Avantajul de a avea urzicile lângă curte.   Motanul unor rude, lâncezind la soare.     Checul lui tanti Vio. Nu ştiu dacă am avut onoarea să vă povestesc despre tanti Vio. După bunica, ea e cea mai drăguţă persoană pe care o cunosc în Dobârlău. ...

  De multe ori se întâmplă, ca în goana după locuri noi de explorat, să uităm de cele apropiate casei noastre. La fel mi s-a întâmplat mie, care deşi ma simt braşoveancă, nu am ajuns niciodată pe Dealul Melcilor, care, culmea, e la 10 minute distanţă de strada mea.   Asta până sâmbătă, când, alături de un grup vesel, am pornit pe cărări deocamdată vag înverzite, dar presărate cu tot soiul de flori de primăvară, până în vârful Dealului. Şi nu mi-a părut rău, semn că ar trebui să încercaţi şi voi o plimbare până sus de tot- nu durează decât 2 ore şi puţin. Singurul inconvenient este mizeria făcută de ,,grătaragii" şi alte specimene, pe cărarea care duce până la pădurea propriu-zisă, deci pe o distanţă nu foarte mare. În rest, numai de bine- aer curat, peisaj care merită fotografiat, şi... poftă de mâncare şi de somn după plimbare :). Viorele. Indigo. Buchet de primăvară.  A înflorit floarea Paştelui! Viorele, din nou. Prive...