Simplu, Oana

Să tot fie o săptămână şi ceva de când supravieţuiesc fără computer şi Internet, sau cu Internet în doze foarte mici. Nu zic că mi-au lipsit ziarele online, nici site-urile de ce-ştiu-eu ce soi, ci mi-aţi lipsit voi. Lumea de aici. Sau blogolumea , aşa cum îi place lui Flavius să o numească. Mi-au lipsit lecturile zilnice, păţaniile de blogăr, precum şi blogo-bârfele. Aseară, imediat ce am ajuns acasă şi mi-am instalat computerul (pentru că a fost internat de urgenţă de joi până vineri), am intrat pe blogu-mi ( m-a mirat cum de nu s-au depus prin colţuri şi printre randuri pânze de păianjen), şi am început răsfoirea paginilor voastre. Nu ştiu cum, dar prima pe care-am apucat s-o deschid a fost aceasta , a cronicarului Ionuţu . Ceea ce scrie el acolo exprimă exact ceea ce am simţit eu aseară, când am primit confirmarea că nu mai pot trăi fără locul ăsta. Pentru că e printre puţinele lucruri care sunt doar ale mele. Care-mi poartă amprenta, care-mi suportă fără crâcnire mâniile, şi u...

Sunt mai obosită decat aş fi dacă aş face ceva util. Adică aş învăţa. Sau aş citi ceva inteligent. Au trecut câteva zile bune de când încerc să fac orice altceva decât ar trebui. Azi am străbătut juma' de oraş pe jos, aşa, ca să dau ceva grame jos, pentru că sincer, s-au cam depus în ultima vreme. Am fost într-un loc de vază, că doar există de câteva secole, dar unde nu se deschid deloc ferestrele... Unde e o căldura din aceea scârboasă de-a dreptul, dată nu atât de calorifere, cât de respiraţiile divers parfumate ale clienţilor. Gura de aer dintre uşile automate aproape că mi-a smuls părul din cap, iar odată intrată înăuntru am fost întâmpinată de miros de... mi-e şi nu-stiu-cum să scriu- vomă. La câtiva paşi mai încolo, miros de balegă. Da, toate aceste mirosuri amestecate, într-o căldură insuportabil de sufocantă. Noroc că totul a durat mai puţin de 15 minute. Drept relaxare, am continuat prin shopping. Mult. Nu ştiu ce înţelegeţi prin mult, dar mă refer la cantitate, şi nu la t...