Simplu, Oana

  Îmi amintesc de parcă ar fi fost chiar ieri, cum în urmă cu nouă ani, într-o zi de 10 iunie, am cunoscut, în casa unor prieteni de familie, un motănel. Birmanez, cu blăniţă degrade, urechiat şi cu nişte ochi mai albaştri decât cerul. Avea maximum două săptămâni, dar avea obiceiurile de igienă bine deprinse, semn că e tare inteligent.   Avea doar o singură ,,bubă": un alt motan, mai bătrân, îl muşcase de foarte aproape de coloana vertebrală, şi mergea şchiopătând şi schelălăind întruna.   În decurs de câteva săptămâni, acel motănel sfrijit şi pe jumătate leşinat de durere, s-a întremat, a început să prindă forţă, şi să crească.   În iarna acelui an a rămas acolo, la ţară, în casa unor vecini ai prietenilor în casa cărora îl cunoscusem, iar în primăvara ce-a urmat a trebuit să îl tundem, în aşa hal i se încâlcise blăniţa.   În vara lui 2006 deja ne cunoştea, ne aştepta ca să îi aducem de mâncare, vâna şoricei pe sub capiţele de fân şi alte minunăţii de anima...

  Cea mai frumoasă modalitate de a vă ura ,,La mulţi ani!" este concertul de Anul Nou al Filarmonicii Vieneze. De când mă ştiu, nu am pierdut niciun concert, în niciun an, oriunde m-aş fi aflat şi oricum aş fi petrecut. Poate pentru că e atât de încărcat de frumos, încât îţi dă energie cât pentru un an întreg :). Audiţie plăcută! Partea I Partea a II-a

  Acum jumătate de oră am ajuns acasă de la un chef de aniversare a unei persoane tare dragi mie, şi pe drum mi-am amintit că pe 14 februarie e ziua blogului.   Aşadar, cu o întârziere (scuzabilă, date fiind circumstanţele stresante ale săptămânii ce tocmai a trecut) de trei zile, îi urez viaţă lungă- lui, blogului- şi cititorilor lui, vizite lungi şi dese (cheia marilor succese) pe-aici.    Tort n-avem, dar tocmai am mâncat un tiramisu excelent şi se compensează:)

     O să avem timp la anul să ne scriem mai multe, acum vă spun simplu să vă acordaţi câteva clipe ca să mulţumiţi pentru tot ce aţi primit anul acesta. Iar 2013 să vă fie mai frumos şi mai plin de realizări decât 2012, să fiţi sănătoşi, pentru că de asta depinde totul, să aveţi mereu motive să zâmbiţi, şi să fiţi înconjuraţi numai de oameni frumoşi!  

  În urmă cu un an, colegul, şi mai apoi şeful Eftimie mi-a făcut invitaţia de a începe să scriu prinbraşov.com . Acesta e, pe scurt, începutul aventurii scriitoriceşti pe site-ul patronat de Unchiu' Chad, mogulul nostru.    A fost un an plin de evenimente, unele frumoase, altele mai puţin plăcute, dar despre care am scris cu aceeaşi plăcere, au fost mii de oameni care ne-au citit, şi, sperăm noi, vor fi tot mai numeroşi, am avut concursuri, am oferit premii, au apărut oameni cu care colaborăm, dar şi oameni cărora le stăm întocmai ca un os in gât.   Nu-i nimic- prinbraşov.com merge înainte, mândru nevoie mare, cu mai multă însufleţire, şi tot mai multă dăruire din partea autorilor, pentru ca în tot mai mulţi ani de-acum încolo să ne dedicăm un astfel de articol, în care să ne lăudăm cu reuşitele noastre.   Dragi colegi, eu nu zic La Mulţi Ani până nu suflăm în lumânările de pe tort, şi nu tăiem moţul!

Ce-mi place mie ziua de Sf. Ioan. Când nu mă simt nici pe departe sfântă, da' îmi place că toată lumea (care ştie că eram Ionuţ la ecograf, sau nu) îmi zice şi mie La Mulţi Ani. Dacă tot îl sună pe papa să îi spună, de ce nu mi-ar zice şi mie?:D Astă seară am primit deja primul telefon de LMA. Mâine aştept să mi se facă ceva bun de mâncare, nu că de-asta aş fi pregătit mai devreme sandwich-uri calde. Neah. Mi-e poftă de o prăjitură bună. De fapt, eu mănânc prăjitură mai tot timpul. Pentru că maman e expertă, şi pentru că îmi place. Înşiruire de idei: Nu vreau să mă gândesc că în weekend am musafiri, pentru că îmi sare pofta de prăjitură. Consultând calendarul, am constatat că, anul acesta, ziua mea de naştere pică de Paşte. De fapt, onomastica e prima zi de Paşte, iar ziua de naştere, cea de-a doua. Interesant. Apropo, ca să nu mai întrebaţi în stânga, în dreapta, sau să vă mai obosiţi a da fuga până la calendar, vă informez că Paştele se sărbătoreşte pe 5 aprilie. Mă duc să d...

Am scris titlul în engleză nu pentru că dă mai bine, ci pentru că în română ar suna ciudat şi întortocheat. Îmi ating mâinile- am manichiură proaspătă, făcută în două reprize; faţa- nu îmi arată vârsta, iar de-aseară nu mi-a apărut niciun rid. Am doar nasul un pic prăjit de la baia de soare de sâmbătă, atât. În rest, sunt întreagă şi voioasă, mai ceva ca la 19 ani. La fel cum mi-a spus şi un văr de-al meu de departe, viaţa e frumoasă la 20 de ani- eu de ce m-aş încăpăţâna să n-o văd la fel? Ca în fiecare an, primele urări, la miezul nopţii, le-am primit de la Pesica şi de la Pitz Ralu. Lor le mulţumesc că nu mă lasă niciodată să mă deprim. Ba dimpotrivă, mă ajută să fac dintr-o tragedie existenţială, un mare haz general, mai întotdeauna. Azi de dimineaţă, primul care m-a sunat, din dulcele târg al Ieşilor , a fost tata. Apoi a fost mama, şi obişnuita pleiadă de oameni care nu mă uită şi nu mă dezamăgesc în niciun an. Am ales să-mi petrec ziua de naştere într-un mod cât mai normal cu ...