Teorie confirmată: Vaccinurile made in Romania dor
Acum câţiva ani, când veni toamna, şi implicit vremea să mă imunizez anti-gripal, deştepţii ăştia de români nu apucaseră să importe încă vaccinuri. Pe mine mă interesa cel franţuzesc, pentru că e cel mai finuţ, şi cel mai bun. Asta v-o zice o cunoscătoare. Şi, vrând-nevrând, m-am văzut nevoită să cumpăr vaccin produs pe plaiuri dâmboviţene, la Institutul Cantacuzino. După ce mi-a fost injectat, m-a durut mâna, mi s-a umflat muşchiul, ce să mai, m-am jurat că poa' să ardă lumea, că vaccin românesc nu-mi mai trebuie, veci pururi. Mă ştiţi de ipohondră, şi de înnebunită de orice înseamnă gripă, răceală, guturai, whatever . Toate astea pentru că am un organism complex (!) care nu răspunde la niciun fel de tratament antibiotic ori de alt soi, fapt ce ne duce la exasperare, atât pe mine, care mă chinui cu nasul care-mi curge ca la robinet şi cu amigdalele umflate cât pruna, cât şi pe bietul meu medic. Gripa porcină e tot gripă. Că poţi să şi mori din cauza ei, e altă poveste. Ş...