Simplu, Oana

Ieri seară pur şi simplu nu m-am putut abţine să nu pomenesc, deşi n-am făcut-o până acum, de criza financiară, şi nu sunt deloc străină de subiectul ăsta... Ca orice om care îşi duce existenţa de pe urma unei afaceri, oricât de mică sau de mare, cu răspundere limitată sau cu o multitudine de acţionari ar fi ea, mă interesează, într-o oarecare masură, aşa-numita criză... Cred că ştiţi cu toţii că punctul de start al crizei a fost în SUA, materializat prin căderea WallStreet-ului şi ruinarea Lehman's Bros. Bank... Incă de la început mi s-a părut cu adevărat serioasă situaţia, având în vedere că bursele înregistrează astfel de scăderi tragice numai în situaţii de criză (pe bune)- vezi căderea bursei americane după atentatele de la WTC, 11 Septembrie 2001... Imediat ce Lehman's s-a închis, s-a auzit ceva de zguduirea imperiului AIG, care are o sucursală şi în România, bineînţeles... Mugur Isărescu, unul din oamenii cu cea mai bună credibilitate în faţa poporului, a ţinut acea faim...

E pentru prima data, dupa 12 ani de zile, cand nu ma gandesc ca maine incepe scoala... Nu stiu daca ar trebui sa ma bucur... Dar oricum, nu ma pot bucura- mi-as fi dorit din tot sufletul, si nu mint cu nimic, sa fi putut sa mai stau macar un an in scoala... Sa mai stau cu Pesi in banca noastra, sa mai radem ca doua zapacite, sa mancam "furseci" si alte alea... Gata cu sentimentalismele... O data cu venirea toamnei, ceva schimbari s-au produs in atmosfera... Pe langa aerul ce deja miroase a iarna seara, in special, aseara am simtit pentru prima data in anul acesta fosnet de frunze uscate sub picioare... Aglomerate sub niste banci, si pe o alee stramta dintre blocuri, batute de vantul ce le risipea izul de uscaciune, zdrobite apoi de pasi, sub greutatea trupurilor ce-si croiau drum prin mijlocul lor... A avut farmec, si pot spune ca se compara cu sentimentul acela de incantare pe care il ai primavara, cand invie prima musca- cand ai certitudinea ca vine caldura... Frunzele cazu...

Sunt mandra ca nu mi-am dezamagit Pesica, si am scos-o la o tura in oras... Ah, am uitat sa dam muzica... Stie cine trebuie cum anume... Trecem peste... Am facut si poze "after", ca n-am apucat pana acum, ne-am distrat si am papat... Cum ziua se apropia de perfectiune, fiindca dimineata am facut si shopping "da calitate", cum am ajuns acum acasa, guess what? Se putea oare sa imi fie data o zi de la Dumnezeu in care sa nu-mi fie sila de lumea asta? Bineinteles ca nu... Asadar, in vecini, chef cu manele, cocleti, Jaga Jaga si Suparat sunt, Doamne, iarasi, suparat... Uff... Mai, mai, as dansa si eu un pic pe masa... Neah... Seara perfecta... Nu imi mai trebuie nici fundal sonor, am tot, inclusiv racnete ca-n codru, ca doar de-aia ne intitulam tara europeana cu acte in regula, nu?

In alte circumstante, ar fi fost o zi stresanta, cu o teza ( care oricum nu se pune )... Am luat-o pe Pesi, am mers la shopping de calitate, ca fetele, de am facut febra musculara de la sacose, am barfit... De fapt, cum ar spune cineva, n-am barfit doar am vorbit... Acum ca mi-am cumparat pantaloni scurti ( roz si verzi , ca sa moara de ciuda unii ), mi-e mai dor de zilele de vara trecuta, in care stateam toata ziulica intinsa pe sezlong, facand poze la tot soiul de ciudatenii, de la pietre la omizi, citind si bronzandu-ma... A fost si o intamplare nefericita...I don't wanna talk about it so don't even bother to ask...