Ultimul răcnet
Săptămâna trecută, joi, dacă nu mă înşel (memoria-mi stă foarte prost la capitolul timp şi zilele săptămânii), trebuia să mă întâlnesc cu un domn, pentru a cumpăra nişte chestii trebuincioase tatălui meu. Toate bune şi frumoase, urc în maşină, îl sun pe domnul cu pricina, ca să stabilim un loc şi o oră, că doar nu ne întâlnim din telepatie. Conversaţia, în câteva rânduri: - Spuneţi-mi, vă rog, un loc şi un interval orar în care ne putem vedea, în legătură cu... - Păi, dacă aţi putea veni cam într-un sfert de oră ar fi ideal. - Da, e mai mult decât bine. Dar un loc? - La Spiru Haret. Ştiţi unde e? - ( aia e la Cuca Măcăii in Tractoru', te-ai lovit la cap?!) Da, desigur că ştiu. Dar... ( acum e cert faptul că te-ai lovit la cap, şi încă cum!!! ). Saluturile de rigoare, call ended. Am rămas ca proasta încă vreo 2-3 minute ca să mă dezmeticesc. Wait a minute, musiu ăsta mă pune să merg până la capătul oraşului?! Locul ăla e, practic, uzina desfiinţată, şi e peste mână oricui, mai pu...