Simplu, Oana

Ştiţi si voi, cei ce mai aruncaţi câte-o privire pe-aici, aşa, din când în când, că am promis cu câteva săptămâni în urmă să încerc să las la o parte măcar o parte din stresul ce-mi dă târcoale, şi să-mi duc zilele cu ceva mai multă linişte. Nu ştiu cum se face, dar am reuşit. Au fost şi câteva persoane în juru-mi, care nu m-au lăsat să cad iar în starea aia nenorocită. Şi nu mă plâng că nu-mi place, ba dimpotrivă, sper să mă ţină în continuare. Măcar cât să n-ajung la nebuni. Că-s tânără deocamdată. Am fost cam leneşă la scris lately . Am preferat o poză, mai mult poze, o melodie, sau orice altceva. Dar compensez lipsa scrisului cu abundenţa verbală, de care sufăr încă din copilărie, şi sper să mă ţină până la adânci bătrâneţi. După cum începusem, săptămâna asta am cam tras chiulul de la orice a însemnat activitate utilă, atât mie cât şi societăţii. Şcoală- neah, că deja e vacanţă; somn- nu ştiu ce-i cu mine, dar mi-am făcut un obicei din dormitul până pe la 9. Azi am bătut record...

Deşi pare că eu mă ocup cu fotografiatul activităţilor din jur, ieri am spălat pentru prima oară în 20 de ani nişte felii de carne. Sunt exemplul viu al faptului că pentru toate există un început. Focul pentru grătar e pregătit deja. Relaxare şi poze. Oamenii cu cap fac grătar în aer liber joia. Restul aşteaptă weekend-ul, când şi-aşa se strică vremea. Băieţii munceşte , Oana stă şi priveşte. Un tango în faţa grătarului încins. Când ţiganului îi e foame, cântă. Când le e foame fetilor , dansează. După mirosul de carne, se cuvine şi un pic de miros de istorie. Cei trei (viitori magistraţi) roşii. PisY & PissY. Gata, o ultimă poză, că mai sunt şi alte locuri frumoase. Cum ar fi: Cheile Râşnoavei. Cu un nor pufos drept glazură. Zgomot de apă rece, tulbure, de munte, în fundal. Vânt. Coafurile rezistă. Înapoi acasă. Îl fac şi pe Blacky vedetă, că-i un scump şi merită. Astea chiar sunt ultimele poze! Îmbarcarea către Braşov. Fără nicio tragere de inim...