Simplu, Oana

Asta mi-aş fi dorit să regăsesc prin geanta-mi încărcată cu tot soiul de tâmpenii azi. Azi, când am petrecut o jumătate de ora agreabilă, pe bancă, la soare, în Piaţa Sfatului. Ca şi cum ar fi putut să cadă şi cerul, că nimic nu ne-ar fi mişcat. Pe noi, Pesicile, zic. Şi promitem solemn că şi la 80 de ani, tot aşa vom face. Că după tot soarele de amiază a urmat o ploaie de toată frumuseţea mai pe seară, asta-i alta poveste. Una peste alta, mi-a plăcut ziua asta. De nume. Cu toţi musafirii, şi toate bucatele îngurgitate doar ca să nu îi fac să se simtă singuri într-ale mâncatului. (Adevăru-i că papa n-a gătit niciodată, dar nu mă aşteptam ca friptura aia sau ce-o fi fost să fie aaatât de bună... miaaam miaaam!) Am desfăcut cadouri- partea asta îmi place. Pentru că-mi plac cadourile. Oricât de mici, îmi cresc nivelul fericirii din corp şi suflet. Am răspuns la enşpe mii de telefoane. Parcă anul ăsta au sunat mai mult decât oricând. Oricum, am ca plan pentru 2010, instalarea de tele...

Ieri seară am renunţat la ritualul ce-l urmez de vreo lună încoace. Adică pregătirea de plajă, cu îndesarea de pantaloni scurţi şi tricouri în bagaj. După ce weekend-urile din ultima vreme au fost nişte fiasco -uri în ceea ce priveşte vremea, am decis ca zilele astea să nu mă deplasez nicăieri. Stau şi vegetez în Braşov. Nu ştiu dacă e neapărat lene, pentru că săptămâna asta am fost mai activă ca niciodată, dacă nu la altceva, măcar în privinţa mişcării. În dimineaţa asta vreau răsfăţ, nu de alta, dar ieri am fost în picioare de la 6 dimineaţa şi până după miezul nopţii. Cum pe la ora asta îmi tună cele mai năstruşnice idei, mă gândeam ce-ar fi dacă plafoanele blocurilor s-ar transforma în terase? Nu terase cu flori sau grătare pentru locatarii gospodari , dar mi-ar plăcea să fie amenajate în aşa fel încât, dacă muşchiul meu vrea , să îmi pot aşeza un şezlong, şi să mă prăjesc la soare. Ar fi cea mai la îndemână modalitate- e aproape de casă, nu te vede nimeni (înafară de vecinii...