Simplu, Oana

Ah, nu vă impacientaţi, gândindu-vă, Doamne fereşte, la Apocalipsă. Nici gând, nu ştiu şi nici nu vreau să ştiu când va fi, şi nici dacă va fi vreodată. Aşa intitulez eu perioada anului în care urmează să intrăm de curând- în preajma Sărbătorilor de iarnă. De ce sfârşitul lumii ? Pentru că toată, dar absolut toată lumea, se comportă ca atare. Aleargă după mâncare de parcă ar veni foametea, după băuturi, mai rău decât dacă ar da vreo secetă, după provizii, de orice fel, chit că le trebuie sau nu, de-ai zice că dă cine ştie ce molimă peste biata omenire. Eu nu suport lumea. Lumea multă, care se atinge de mine, îngrămădeala, mirosurile amestecate, trupurile făcute unul cu celălalt prin forfota marilor magazine, fuga aia de-ai zice că s-ar sfârşi toate în zilele ce urmează, căratul copiilor printre infinitele coşuri încărcate ce freamată pe fiece milimetru al podelei magazinelor- toate astea creează un tablou care pe mine una, mă împinge să-mi fac cumpărăturile din timp, când încă po...

Să nu vă mire dacă în zilele următoare nu prea mai dau semne de viaţă. Nu că aş fi dat prea multe în ultima vreme, dar... Mă deprimă din ce în ce mai mult gândul celor 20 de ani, şi faptul că mai sunt doar 4 zile care mă mai despart de această mirifică varstă . E curios, dar aşa fac în fiecare an- nici măcar nu ştiu cum va fi după, dar mă plâng. Deci să nu vă miraţi nici dacă mă veţi vedea plângând cu lacrimi de crocodil, şi nici dacă mă voi pierde în contemplaţii după cai verzi pe pereţi. Gata cu auto-deplângerea, că nu-mi stă-n fire. În schimb, vremea de-afară îmi dă o stare nespus de bună. E drept că nu prea mai am chef de nimic, ci doar de captat raze de soare şi promenat prin aer liber. Nu e nimic mai frumos decât să observi cum se desprimăvărează totul- de la copăcei şi grădinile caselor, până la vestimentaţii şi oameni. Nu îi înţeleg pe cei care n-au renunţat încă la paltoanele lungi până-n pământ şi la cizmele mohorât de îmblănite pentru o vreme atât de simpatică. Nu...

Ieri cred ca a fost sambata... Ba nu- sunt sigura ca a fost sambata, m-am uitat in calendar... De cateva saptamani nu mai deosebesc zilele saptamanii si nici datele... Dupa cum incepusem sa zic, ieri n-am iesit deloc din casa... Am stat cu Bubu, si am dormit impreuna in pat, inveliti cu o patura de lana- suntem doua pisici, stim... Am mancat un castronel cu fistic, si am incercat sa continuu lectura unei carti- nu pot, nu mai am spor si nici chef de citit... Imi amintesc cu ciuda de perioadele prolifice lecturii din viata mea... Au fost luni in care citeam intre 5 si 7 carti... Acum nu mai pot... Imi fuge mintea in alta parte, sau pur si simplu ma trezesc privindu-mi tavanul... Nu c-ar fi ceva interesant agatat de el, dar... Azi e duminica... Acum am intrat in casa- m-am deplasat pe o distanta de 3 strazi de casa... Mi-am imbracat madularele amortite, pentru ca oricum ma dor toate oscioarele corpului si n-as vrea sa agravez treaba, si am pornit... Afara e mai cald decat ma asteptam... ...

Am spus de nenumarate ori cat mai e... Acum mai e doar un ragaz de 3 zile... Atat a mai ramas din asteptare... Si poate, cum mi-a spus bunica mea adoptiva, ar trebui sa ma bucur de perioada asta... Nu ma voi mai intalni niciodata cu saptamanile in care imi decid o parte din viitor... Si o sa fac si poze, da... Nimic nou... Doar plictiseala de asteptare, pot s-o numesc deja nerabdare... Nu mai am stare, ma misc tot timpul, mananc mult, butonez mai mereu orice am la indemana... In timp ce invatam azi, m-am trezit, brusc, uitandu-ma pe pereti... Si nu dupa cai verzi... Poate doar simteam nevoia sa visez... Nu e nimic rau in a visa, uneori e singurul mod de a trece peste toate si a merge cu fruntea sus mai departe... E drept, uneori visam prea mult, la prea multe, visam la irealizabil, la frumos... Si ne lovim... Ne lovim de un prag mult prea jos pentru fruntile noastre, ce ne readuce atat de fulgerator si de dureros la realitate... Si ne dam seama ca visul a fost degeaba, ca noi suntem to...

Luni... A doua zi de vara, acum, pe sfarsite... Dupa cum scria azi pe tabla, 21 de zile pana... Numaratoare inversa... Timp trecut aiurea, batut de vant si de intrebari fara raspunsuri prea clare... Oare da? Oare nu? Oare de ce? Cand si pentru cine? Mult prea putine persoane care inteleg si ajuta... Pregatiri intense... Poze, banchet, pantofi, rochii si rochite, gentute... Uff... We're complicated... Ralu tocmai imi clateste ochii cu ceva frumos... Inchei aici... Am treaba...