Simplu, Oana

 Eh, aşa-i ca nu a fost chiar aşa de lungă cum am crezut? Nu a nins mult (deşi în ultimele zile se tot ţine de glume proaste, şi ninge de parcă ar vrea să ne îngroape în nămeţi), nu a fost cine ştie cât de frig (sau... mai bine să îi întrebăm pe cei de la Întorsura Buzăului), dar a avut un Crăciun frumos, şi zile cu soare zâmbăreţ.       A fost încă o iarnă. Mereu mă supăr pe la mijlocul toamnei, cand îmi dau seama că din nou va veni, cu frig, zăpadă şi gheaţă. La fiecare sfârşit de februarie îmi vine să sar în sus de fericire când mă gândesc că peste două-trei luni pot purta haine flu-flu, sandale şi pantaloni scurţi.    Perioada asta din an mă binedispune. Incep sa numar zilele din calendar, in vreme ce pe stradă miroase a ghiocei- încă de acum două săptămâni am văzut un domn cu câteva bucheţele în mână, săptămâna trecută i-am văzut scoţându-şi ochii de sub zăpadă într-o grădină a unui bloc vecin, iar în weekend am primit şi eu câţiva. Într-o zi am ...

Azi m-am deghizat, parţial ce-i drept, în mărţişor. Şi parcă niciodată nu m-am lăsat atât de cuprinsă de ziua asta. Zi specială, de altfel, care poartă semnificaţii istorice, ce datează din vremea romanilor. Nu sunt aici ca să fac o istorie a Marţişorului, ci să le mulţumesc celor care s-au gândit la mine. Care mi-au dăruit mărţişoare, care m-au sunat ca să-mi "trimită" un mărţişor verbal, şi celor care mi-a lăsat mărţişoare şi ghiocei în uşa casei:). Cred că ziua asta a fost menită să ne facă să detestăm materialismul, căci prin mărunţişurile cu şnur roş-alb pe care le dăruim, stârnim zâmbete şi fericire sincere şi curate.

Am simţit că trebuie să emfatizez venirea ei chiar şi prin majusculele din titlul postării. O simţim alergând zglobie prin aerul cald pe care îl respirăm, prin vrăbiuţele care ridică rotocoale de praf în zborul lor, prin moţureii de mesteacăn care au înflorit, şi prin mugurii liliecilor ori ai magnoliilor. Îi simţim vântul pe jumătate cald, pe jumătate rece, pătrunzându-ne prin hainele poate prea subţiri pentru vremea de afară. A fost primăvară chiar şi în lapoviţa de sâmbătă seara, care s-a topit la fel de repede precum a şi căzut din cer. E primăvară în toate grădinile, unde, cu mic, cu mare, şi-au făcut apariţia primule multicolore, ghiocei, şi narcise. Cele dintâi cu flori de-a binelea, ultimele doar cu boboci. E primăvară- s-o lăsăm să ne înverzească sufletele!:)

Se presupune, cam peste tot în jur- în presa, la teve , prin cercurile de amici, că aceasta e o săptămână dedicată femeilor... Mda, probabil, atâta timp cât oraşul e invadat de afişe cu fel de fel de stripperi, de la dâmboviţenii Flamingo ai lui Passat şi până la nişte cipăndei (a se citi Chippendales) iesiţi la pensie, care se vor da în stambă pentru doamne răvăşite, ce se vor călca în picioare pentru a băga bani fără număr în chiloţeii minusculi ai prestatorilor de dansuri lascive. Se mai presupune că ar trebui să primim flori, multe, sau puţine, în funcţie de buzunarele persoanelor de gen masculin din viaţa noastră. Eu am primit flori, dar de la femei, şi n-o spun ca pe o frustrare sau nemulţumire. Mie, cu toată sinceritatea, nu îmi place să primesc flori, sau dacă le primesc e de preferat să fie în ghiveci. Asta pentru că nu găsesc nimic mai supărător decât să ţi se ofilească un cadou în vază, după nici măcar o zi. De asta nici nu obişnuiesc să tai flori din grădină- prefer...

Împart cu voi un mic bucheţel de ghiocei , în speranţa că primăvara pe care am întâmpinat-o astăzi să fie una adevărată ( cu iarna ne-am lămurit!), care să vă aducă soare în priviri şi dorinţe împlinite !