Simplu, Oana

     Ieri, într-o plimbare făcută prin ger şi soare, de-a lungul uliţei principale, iată ce-am găsit: ... o ceată de copii îmbujoraţi, care strigau de bucuria zăpezii şi a iernii, un căluţ splendid care îi plimba într-o înşiruire de sănii invelite-n pături groase, şi un câine care se distra alergând cu patos după ei.       Să mai zică cineva că e nevoie de staţiuni pretenţioase ca să te distrezi în zăpadă!

  Încet, încet, chiar dacă însoţită de un vânt tăios şi un soare mai cu dinţi, primăvara îşi face simţită prezenţa. Ieri am renunţat la băscuţă, am încălţat ghete mai subţiri, şi am purtat ochelari de soare.    Însă nu departe de mine, am mai găsit puţină iarnă.  Un cocoş galant.   Valea încă îngheţată.     Şi... uniforma obligatorie- cizmele de cauciuc, neapărat lungi. PS. O primăvară frumoasă şi caldă îmi doresc. Şi vă doresc :)

  Acum vreo două săptămâni, când era cât de cât uscat afară, dar şi ceva mai cald, nu era bine. Fiindcă nu era zăpadă şi era prea cald. Apoi a venit gerul. Şi-au pocnit pietrele, fiindcă era prea frig. Acum ninge şi cu toată distracţia şi oricât de mult le-ar plăcea bucureştenilor pe pârtie, ţin să fac unele precizări.   Zăpada e frumoasă. Dar e bună o zi, maxim două-trei, atunci, de Sărbători, pentru un plus de farmec. Orice surplus de zăpadă nu e altceva decât o continuă bătaie de cap.   Să încep cu petele de culoare de pe zăpadă. Da, mă refer la urina şi la răhăţeii de câine care tronează mândri pe trotuare, alei de parcuri şi nu numai. Deci, dacă aveaţi de gând să faceţi tumbe în zăpadă sau îngeraşi, think twice .   Mersul, atât per pedes cât şi motorizat, devine un coşmar. Ca să parcurgi o distanţă, chiar si scurtă, pe jos, trebuie să ai antrenament de fitness la zi, bocăncei cu aderenţă bună, şi neapărat pantaloni de schi. Cei care au contracte de deszăpe...

     Nu pot să spun că mă dau în vânt după vremea de afară sau după iarnă, în general, dar trebuie să recunosc că ploaia îngheţată de zilele trecute a creat un adevărat spectacol, în tot griul care s-a lăsat peste oraş odată cu sfârşitul de toamnă. Dacă anul trecut m-am minunat la vederea unor fotografii făcute de un văr, cu înfăptuirile ice rain-ului canadian, anul acesta am avut ocazia să le văd pe viu. Ca să nu vă aşteptaţi la cine ştie ce peisaje, vă spun că am ieşit astăzi doar prin jurul casei, ca să profit de faptul că e încă frig şi gheaţa nu s-a topit.   Un corcoduş care pe timp de vară e cocoşat de prea multe fructe e acum cocoşat de gheaţă.     Nici gardul viu nu a scăpat :).      Cu adevărat spectaculos mi s-a părut pinul îngheţat. Iar faptul că are şi conuri îi adaugă farmec de sărbătoare.   Am găsit şi nişte reminiscenţe de toamnă- frunzele colorate ale unui arţar-, cuprinse în nişte pelicule de ...

  De trei zile înghit tot felul de chestii, mai leacuri din bătrâni, mai plicuri de la farmacie, mai remedii a la Dr. Oz, doar-doar mi-o trece şi mie răceala.      Ziua de vineri a debutat fără probleme, însă după-amiază a apărut o răguşeală timidă. Am zis că trece cu puţin albastru de metil (la mine nu funcţionează pastilele cu albastru de metil, ci doar albastrul de metil pur!).    Sâmbătă dimineaţă m-am trezit cu gâtul în piuneze, răguşeală, scârţâială, dă-i cu pastile, dă-i cu albastru de metil, scobeşte şi-o ridichea neagră, pune-i şi-un strop de sirop de arţar, că doar e remediu sigur.   Da, de unde! Sâmbătă seara ajunsesem să stau ghemuită în pat, sub pătură şi cu două perne-n cap, doar-doar n-oi mai simţi disconfortul. Seara, înainte de culcare, iar pastile, iar albastru de metil, iar spray Bioparox (cel mai bun prieten al meu, încă din copilărie).      Duminică dimineaţă m-am trezit de parcă nu aş fi dormit deloc. Ochii me...

  Ziua de ieri a marcat o premieră în cei 18 ani de şcoală: a fost prima duminică în care am fost la şcoală. Şi am mai avut şi examen. Dar măcar am terminat sesiunea...   Calculam, cu nişte tipe cu care am fost colegă şi în facultate, că am trecut până acum prin circa 70 de examene.   Vineri, blogul împlineşte 6 ani. Cu bune şi cu rele, dar cu optimism.   Peste două luni, împlinesc 25 de ani. Şi nu îi ascund. Încă.   Peste o lună, bunica mea împlineşte 85 de ani. Şi ieri, când m-a strâns în braţe, am simţit puterea unui om de vreo 35.   Pentru că nu mai am şi alte cifre, şi pentru că e început de săptămână, vă las cu...

  Pentru că iarna asta nu prea a fost zăpadă, am cam uitat cât de mult mă amuză vecinii mei, gospodari de frunte, care de-abia aşteaptă să ningă ca să iasă să se bată în lopeţi şi idei prin faţa blocului.   Ba mai mult, am remarcat că unul care respectă lupta femeilor pentru egalitatea între sexe a invitat-o chiar şi pe soţie, care avea şi ea lopata ei, ca să deszăpezească în faţa blocului.   În rest, ca în fiecare an, zăpada de pe locul de parcare e aruncată pe trotuar, deşi oricum nu ai pe unde merge, sau pe stradă, deşi plugul nu trece niciodată pe aici. Şi, am mai remarcat o variantă, care pare cea mai la îndemână, aruncatul zăpezii de pe locul tău pe cel al vecinului, care e plecat cu maşina:)).   Pe arterele mari din vecinătate nu se poate merge, nici pe jos, nici cu maşina- adineauri m-am întors dintr-o vizită la bunici, şi am mai văzut un deştept care curăţa trotuarul şi locul de parcare şi arunca zăpada în drum, drum pe care, oricum, nu trecuse nici urmă...

  Sunt aproape convinsă că majoritatea oamenilor, atât de prinşi în tevatura premergătoare Crăciunului, nu a observat ce zi minunată a fost astăzi. Friguroasă, ce-i drept, dar superbă din perspectiva spectacolului oferit de chiciură:   Eh, ce ziceţi?

  Nu v-aţi întrebat niciodată: are cineva dreptul să îşi bată joc de timpul vostru? Să vă calce în picioare minutele, orele sau zilele în care v-aţi fi putut ocupa mintea sau sufletul cu altceva sau cu altcineva?   Are vreo funcţionară nesimţită dreptul să vă calce în picioare un sfert, o jumătate de oră, când voi staţi la coadă ca să plătiţi ceva, iar ea stă şi se uită la pantofii de pe un site, de pe calculatorul de la serviciu, nepăsându-i ca voi o vedeţi?   N-am da orice ca să mai avem acel sfert de oră cu o persoană, două, trei, pe care le iubim atât de mult, dar care au dispărut de lângă noi? Şi de care ne zgândăreşte un dor de-am fi în stare să alergăm de-a lungul şi de-a latul Pământului doar ca să îl avem din nou, pentru un minut lângă noi.      Astăzi, şi nu doar astăzi, ci şi acum vreo două zile, s-a întâmplat ca dintr-o pricină fără vreo importanţă prea mare, să fiu nevoită să pierd câteva ore, aşa, degeaba, doar pentru că unor persoane...

Vă doresc, simplu, un Crăciun fericit! Să aveţi trei zile în care să vă odihniţi, în care să vă bucuraţi de cei dragi.  Să aveţi grijă ce mâncaţi, şi mai ales cât mâncaţi, nu care cumva dintr-un Crăciun fericit să nimeriţi într-un salon de spital.   Vizitaţi-vă bunicii, mătuşile, prietenii, faceţi-le cadouri, iubiţi-i şi petreceţi de sărbători împreună cu ei.   Bucuraţi-vă de Crăciun- e o minune care durează doar trei zile!  

  Astăzi am petrecut câteva ore bune la bunicii mei, pentru că le promisesem să îi ajut la curăţenia de Crăciun. După ce am luat prânzul împreună, m-am aşezat la taclale cu tata Liţi, aşa cum îi spun eu bunicului meu matern, şi iată ce mi-a povestit, à propos de vremea de afară: - Când eram încă acasă (acasă însemnând o comună din judeţul Tulcea, cam la 30 de kilometri distanţă de oraş- n.a.) nu mai ţinea nimeni cont de gerul de afară. Iarnă, ne trezeam cu noaptea în cap, mâncam o bucată de pâine cu ceva slănină, beam un pahar de vin, ca să ne încălzim, ne urcam în car, şi plecam către lacul Razelm, după stuf. Pe lac mergeam cu căruţele ca pe şosea, atât de îngheţat era. Aveam un soi de unealtă cu care tăiam stuful, nu tulpină cu tulpină, ci snop. Îl încărcam în căruţe, mai mâncam ceva, pe apucate, şi plecam înapoi către Valea Nucarilor. Pe drumul spre casă erau atâtea care, încât se forma un adevărat convoi.   Şi cu toate astea, nimeni nu mai dădea coduri galbene, port...

  Joia sau vinerea trecută, nu reţin exact ziua, am spus că ar fi cazul să merg din timp să cumpăr cadourile de Crăciun. Că mai adaug una, alta, făcute de mânuţele mele, asta e partea a doua.   Eh, şi iată-mă într-un magazin, stând la rând la casă (evident!), cu produsele puse pe bandă. În faţa mea, vreo două-trei persoane. Înaintea mea, un domn în vârstă, tare dichisit.   Aruncându-şi privirea la cumpărăturile mele, vede pe bandă un set de maşinuţe, pe care l-am cumpărat pentru Luca, şi mă întreabă:    - Domnişoară, aţi cumpărat şi benzina pentru astea? Am început să râd, pentru că a zis-o cu un ton atât de plăcut, şi cu o prezenţă de spirit atât de rar întâlnită, mai ales pentru un om care nu te cunoaşte, încât nu m-am putut abţine.   Voi aţi început cumpărăturile de Crăciun? Dacă vreţi o mână de ajutor, în cazul în care aveţi doamne sau domnişoare cochete în familie ori în cercul de prieteni, vă îndemn să alegeţi un cadou inspirat, de la C...

  Cam aşa s-a văzut răsăritul de ieri, de la fereastra balconului meu. Păcat doar că priveliştea a durat 5 minute.   Astăzi totul e gri, tinde spre alb, mulţumită zăpezii care s-a depus pe copaci.       Gata cu vorbăria, mă duc să îmi caut cizmele de cauciuc, pentru că trebuie să plec, iar străzile mustesc de apă şi zăpadă tocată. P.S. Ce aţi primit de la Moş azi-noapte? :)

  Azi-dimineaţă, pe la 7.30, când m-am trezit, am văzut că se aşternuseră primii fulgi. Nu pot să zic că mă dau în vânt după zăpadă, ba dimpotrivă, consider că iarna e un anotimp frumos doar dacă locuieşti pe vreo insulă din Pacific, dar... mă conformez situaţiei :).  

  Nu vă grăbiţi să vă gândiţi la prostii, vă rog!  Săptămâna trecută, la cumpărături, am remarcat faptul că ouăle s-au scumpit suspect de mult, mai ales că nu vine nici Paştele, şi cu atât mai puţin, Crăciunul, căci astea sunt ocaziile de boom a preţului oualor.   Astăzi, mare agitaţie în mass-media pe marginea faptului că majoritatea fermelor din ţară se află "în criză" de ouă, din pricina temperaturilor scăzute din ultima vreme, dar că în maxim 10 zile vor reveni la normal atât producţia, cât şi preţurile.   Acum, am o sugestie- dacă tot ne invita acum ceva ani respectabilul domn Adrian Năstase să îi numărăm ouăle, de ce nu scoate dumnealui ţara din criză, cu găinile superperformante de Cornu? 

    Duminică frumoasă, dragilor!  

  ... mai precis penultima din facultatea asta.   Astăzi după-amiază am avut ultimul examen, iar de la ora 16 sunt liberă ca pasărea cerului. Încă am senzaţia aceea idioată că stau degeaba, când ar trebui de fapt să învăţ, dar în cateva zile o să scap şi de ea.   De mâine încolo vreau să fac lucrurile mărunte care îmi plac, vreau să mă plimb liniştită, vreau să croşetez, să citesc, să vorbesc cu oameni de care îmi e dor, să merg la operă, să fac cumpărături, şi orice alt lucru care mă poate scoate din starea asta de stres din ultimele patru săptămâni.   Dacă stau şi mă gândesc că, teoretic, peste numai două săptămâni şi ceva vine primăvara, seara devine şi mai frumoasă!

      Zilele trecute scriam aici despre faptul că pe strada mea, plugul sau sărăriţa ajung o dată pe deceniu. Cu toate astea, alaltăieri cred, s-a îndeplinit minunea ca un plug (care nu împingea zăpada de pe jos) să intre pe străduţă, dar doar ca să întoarcă şi ca să împrăştie o cantitate infimă de sare.   În schimb, aproape zilnic, plugul intră în curtea unui supermarket din apropiere, ceea ce nu mi se pare deloc în regulă. Adică mie, care îţi plătesc iarnă de iarnă deszăpezirea, pe bani grei, nu te sinchiseşti să îmi deszăpezeşti strada, iar ălora de la Billa, care te aburesc, probabil, cu o sticlă de ceva, le faci curtea lună?    Cum vine asta, stimabili domni care spuneţi că nu vă iese "mai nimic" din contractele de deszăpezire? 

  Mă amuză teribil când se iveşte o chestie mai împieliţată decât cea care ţinea primele pagini şi instantaneu, toată lumea uită şi începe să dezbată această nouă apariţie, de parcă cea anterioară nici nu ar fi existat vreodată.   În altă ordine de idei, pare că toată lumea a uitat de ultramediatizatele proteste din Piaţa Universităţii, şi nu numai. Mă întreb, megafonul lui Căncescu de pe clădirea Consiliului Judeţean n-o fi îngheţat încă?    PS. Domnule Oprescu, vă sugerez că, de vor fi protestatari în seara asta în Piaţa Universităţii, să-i dotaţi cu câte o lopată pentru deszăpezit în mână, că tot se laudă cu dragostea lor nemărginită de ţară şi cu ce vor ei să schimbe. Să facă măcar ceva util şi notabil în acelaşi timp. PS 2. Dacă la voi nu ninge şi nu e frig, înseamnă că citiţi aceste rânduri de pe o plajă din Brazilia. Vă asigur de invidia mea profundă;).

  La mine în casă, în afară de persoana mea şi de motan, toată lumea e răcită. Aud doar tuse măgărească, năsucuri ce curg mai ceva ca apa la robinet, şi strănuturi îmbibate cu microbi răufăcători.   Din această pricină, de vreo trei zile prefer să mă închid în camera mea, şi s-o privesc ca pe un mediu septic, deşi cu siguranţă nu e. Mă tratez preventiv cu ceai de busuioc şi soc, cu felii de lămâie tavalite prin zahăr brun, şi cu bomboane umplute cu extract de salvie. Nu de alta, dar sunt extrem de prietenoasă cu virusurile gripale, dovadă stând ultima mea raceală, de pe la sfârşitul lui noiembrie, când am doborât orice record negativ de tuşit încontinuu. În sezonul acesta nici nu m-am mai ostenit să mă vaccinez, rupând astfel o tradiţie de câţiva ani buni, pentru simplul motiv că în toamna anului 2010 m-am vaccinat antigripal, şi cu toate astea, m-au trântit patru răceli, câte una în fiecare lună a iernii, plus una bonus drept mărţişor, în martie.   Eh, prin acest preamb...