Simplu, Oana

  Ieri, în vreme ce mergeam înspre centrul oraşului, am zărit la un colţ de stradă o ambulanţă, al cărei echipaj, alcătuit din ş ofer şi medic, încerca să ţină pe picioare un om. Om care se ţinea cu mâinile de un stâlp pentru iluminat stradal, însă care se clatina din toate încheieturile, fiind mai mult pe jos decât în picioare. Alcoolic, desigur. Lângă alcoolic şi echipaj, mai era o femeie, pe care o bănuiesc că era soţia alcoolicului. N-avea nimic mai bun de făcut decât să râdă înfundat, şi să îi întrebe în mod cinic pe cei din echipajul ambulantei dacă nu scot targa. Medicul purta o mască pe faţă, probabil ca să nu fie doborât de aburii emanaţi de alcoolicul agăţat de stâlp.   Toate cele relatate mai sus au fost observate în decurs de câteva secunde, pentru că nu-mi stă în fire să mă opresc din drum ca să mă uit la te-miri-ce. Însă m-a indignat faptul că în ţară s-au închis zeci de spitale, cu ocazia atât de frumos intitulatei reformări a sistemului sanitar, în Braşov s-au...

De dimineaţă, caut, umblu, mă învârt în cerc, dau din mâini, dau telefoane. Caut medicamente. Care nu se mai găsesc nici în gaură de şarpe, fiind produse în afara ţării, şi implicit prea scumpe pentru farmaciile noastre. Pe de altă parte, papa plimbă de două ori, aproape tot oraşul, un flacon de sânge. Pentru o analiză de încărcătură virală, care se face doar la un laborator din Braşov, pentru suma de 365 de lei. Rezultat gata în 10-14 zile (de care mai depinde şi administrarea unui medicament-minune, adus de la capătul lumii, din Japonia). Ce să mai, dai un ban, da' stai în faţă, chit că în alea 14 zile crapă omu'. Le mulţumesc tuturor celor care se ocupă de bunul mers al acestei fabuloase ţări. Le mulţumesc că se gândesc la sănătatea poporului, la cei care se zbat în dureri, fiindcă medicamentele de care sunt dependenţi nu mai există, ori mai rău, nu şi le pot permite. Le mulţumesc pentru că staţiunilor de ski fictive ale doamnei Nuţi le sunt alocate mai multe fondu...