Simplu, Oana

Astă-seară, la intrarea în Braşov, dinspre Dârste, dezastru. Nu ştiu care a fost cu ideea amplasării unui jalnic giratoriu în faţa porcăriei de Carrefour. Se vede că vin Sărbătorile, şi implicit foametea, aşa că am aşteptat zece minute, într-un rând de vreo douăj' de maşini ca să intru în giratoriu, şi ca să-mi pot continua drumul înspre casă, din cauza celor ce intrau în giratoriu din sens invers, şi făceau stânga înspre hypermarket-ul vieţii. În multele minute irosite parcurgând o distanţă medie de 1 metru la fiecare 30 de secunde, am contemplat parcarea aceluiaşi centru, unde n-ar mai fi încăput niciun ac. Nu vreau să-mi imaginez ce era înăuntru, şi nici ceea ce va fi în următoarea perioadă. Eventually , reuşim, eu şi nefericiţii care se mai dădeau pe Calea Bucureşti la ora respectivă, să trecem de bodyguarzi giratorii, şi intru pe Poienelor. Ştii, presupun, curba unde faci ori stânga ca să intri în Roman, ori dreapta ca să o apuci pe Carpaţilor. Eh, de când mă ştiu, acol...

Mă gândeam zilele trecute, că, teoretic, repet, doar teoretic, ar trebui să fim cei mai fericiţi oameni. Avem nişte artere asfaltate mai ceva ca la Paris , de-ţi vine să te dai pe patru roţi cât e ziulica de lungă. Plus că avem atâtea, şi atâtea, şi atâtea... sensuri giratorii prin oraş, încât ne învârtim până ameţim... sau mă rog, prindem aripi. Practic... nu suntem. Uite ce mai pot face sensurile giratorii , în afara bălmăjirii traficului. Apropo de încurcat şi descurcat, propun ca la 200 de metri înaintea fiecărui giratoriu (nu că ar fi atâţia metri între două giratorii, dar...) să se monteze un soi de ghid de utilizare. Că eu, una, m-am săturat de gibonii care circulă în giratorii dând prioritate de dreapta.