Simplu, Oana

   După o ploaie cumplită, cu tunete şi fulgere care au durat jumătate de noapte, satul e învăluit în ceaţă.  Albăstrelele din lanul de grâu.  La plimbare de-a lungul Finişoarei, unul din pâraiele din sat.  Căluţi la păscut.  Printre spice.  Nişte pui de rândunică guralivi, adunaţi deasupra curţii, în amurg.   ~ va urma ~

Mai sunt doar 6 zile şi vara va pleca. În fiecare an, în perioada asta, sunt irascibilă tocmai pentru că mă îngrozeşte ideea de toamnă, frig, umezeală şi toate celelalte.   Tocmai din acest motiv, am decis să fac sfârşitul de vară mai uşor, atât pentru voi, cât şi pentru mine, printr-o retrospectivă a verii.       Nicio vară nu începe fără maci. Fotografia a fost făcută la început de iunie, pe drumul către Budila. Ah, când am scris ,,iunie", parcă am scris ,,anul trecut'', atât de îndepărtat pare deja.   Şi, tot la început de iunie, este vremea bujorilor. Unele din cele mai fine şi parfumate flori. Păcat doar că înfloresc o singură dată pe an. Fotografia este făcută la mine în curte.   Vara asta a fost prima din viaţa mea în care am mâncat cireşe direct din pom. Acestea sunt din cireşul din grădina bunicii. V-am mai povestit eu de ce nu prea sunt prietenă cu ele şi că singurele pe care le agreez sunt cele pietroase, ca cele din foto. Ia...

 Pe repede înainte, pentru că am cam rămas în urmă cu pozele, poveştile şi altele. Imediat ne prinde Înălţarea, şi eu tot la secţiunea Paşte am rămas :).  Deşi am şi uitat că pomii au fost înfloriţi la Braşov (pe cât de repede au înflorit, pe-atât de repede s-au şi scuturat de petale), lunea trecută la noi în sat oriunde-ai fi privit, zăreai mii de flori. Parfumate, a cireş, a măr, sau a corcoduş :). Flori de măr.   Verde şi alb.   De veghe, după râme. Pe drum, ne-am întâlnit şi cu oile. Printre care îi puteţi zări şi fraţii mei, berbecii :).

  Ziua de ieri m-a agitat teribil. M-am dus la vot pe la ora 9, în speranţa că nu voi întâlni pe nimeni. Însă am avut surpriza ca la şcoala la care erau organizate secţiile de votare pentru strada mea şi străzile adiacente să fie coadă. În curtea şcolii mişunau zeci de oameni care ieşeau, şi alte zeci care intrau.    Înăuntru m-am certat cu un neghiob de supraveghetor sau cum s-o fi numind, care mă ghida agasant în ce urne să introduc buletinele. I-am spus că nu e cazul să mă trateze mai rău decât pe un nevăzător şi că am învăţat încă de mică să citesc, astfel încât mă descurc excelent şi singură.   M-au enervat teribil nişte mesaje primite pe telefonul mamei, de la PPDD, despre care aflu cu stupoare astăzi că s-a situat aproximativ pe un loc neaşteptat în preferinţele electoratului. Cu oameni care au mers la grătar, s-au îndopat cu mici şi bere, şi-au fiert creierii sub soarele torid, iar mai spre seară s-au prezentat la vot, niciun rezultat nu mă mai miră. ...