21. Şi anul ăsta e ziua mea.
Da, vârsta celor 20 de ani de care mă temeam în urmă cu un an aproape că au trecut. Mai sunt... 16 ore până la cei 21, căci m-am născut la ora 16 şi 20 de minute. Mă credeţi că nu ştiu ce să scriu? Azi, în timp ce pregăteam tortul pentru mâine (vi-l arăt eu, dar mâine, că dup-aia stric surpriza musafirilor), m-am gândit, printre picături, la ce a fost, la cum ar fi putut să fie, la... ultimul an de viaţă, în genere. M-ar bate Dumnezeu dacă aş spune că a fost rău. Sunt sănătoasă, şi asta e cel mai important. Am cu 4 kilograme mai mult decât aveam în urmă cu un an, dar de săptămâna viitoare mă apuc de sport, am promis, şi revin la normal. Sunt rasfăţată, poate nu întotdeauna, dar nu am ce-i reproşa vieţii, căci niciodată nu mi-a lipsit nimic. Nici n-am deschis bine gura, că am şi avut totul pe tavă. Ok, poate că sunt un pic prea răsfăţată. Sunt egoistă. Acest aspect se corectase, dar în ultima vreme, cu oamenii cu care se merită să împart ce...