Simplu, Oana

O zi cu multiple semnificatii... Atat pentru poporul american, care isi serbeaza Ziua Independentei, cat si pentru mine, fiind prima zi de libertate dupa examene... M-am documentat si vreau sa va spun si voua, ca de fapt, adoptarea Declaratiei de Independenta a avut loc in Congres in data de 2 Iulie 1776... S-au realizat si citit in public copii ale documentului, s-au batut clopotele, s-au dat salve de tun si au fost inlaturate insemnele monarhiei britanice... Dar in anul urmator nimeni nu a organizat nicio celebrare a evenimentului decat in data de 4 Iulie, cu 2 zile mai tarziu decat ar fi trebuit... Ever since, americanii isi celebreaza Ziua Independentei in data de 4 Iulie... Avand de ieri promis mult doritul "sejur" la Dobarlau, m-am echipat chiar de dimineata cu mancare, costum de baie, camera, buna dispozitie, dorinta de relaxare si am plecat pe drumul de care imi era atat de dor in ultima luna... O scurta vizita la bunicii adoptivi, care m-au strans in brate si m-au pu...

Pana acum, doua pietre luate de pe inima... Dar, mai raman inca 4 bolovani... Da, zic bolovani, pentru ca mi-e frica... De tot ce ne asteapta maine, dar si saptamana viitoare... Chiar de marti m-am temut de mirajul notei 10, iar acum ma tem si mai mult... Ar fi pacat sa o dam in bara acum, iar caderea ar fi de-a dreptul dureroasa... Pacat de toata munca de pana acum... Caldura mare, multe caiete, cafea de care am ajuns sa-mi fi sila, si incapacitatea de a dormi... Incerc din nou, imediat... Then, back to study... Nici apa nu mai racoreste, aerul oricat ar fi de cald tot imi umfla si inroseste ochii, iar picaturile ma tem ca vor deveni dependenta... Tot ce-mi doresc e sa treaca... Si daca ne gandim bine, saptamana asta s-a scurs, cu brio pana acum... Insa ziua de maine atarna de un semn de intrebare, de teama si de necunoscut...

Noapte dormita pe jumatate, mult prea cald si mult prea multe ganduri, aiurea ce-i drept... N-am reusit sa vad nici luna portocalie, ci doar sa ma foiesc inutil... Ce-mi place e ca noaptea desavarsita nu mi-a stricat cu nimic activitatea de azi... Prima batalie a fost data, castigata cu brio, insa nu trebuie sa ne culcam pe-o ureche- razboiul de-abia incepe... A fost destul de incurajator ca am inceput cu dreptul, desi acum mi-e teama ca mi-o iau in cap... Deja, azi n-am mai facut nimic inafara de dormit si stat de povesti... Dar nu-i nimic, maine la prima ora a diminetii ma voi lasa cuprinsa, iar, de sentimente de vinovatie fata de inactivitatea mea, si sper ca ma voi mobiliza... Insa a spera nu e de ajuns, trebuie vointa... Soare prea mult, asfalt topit, ochi nenorociti de aerul conditionat... Acum se preconizeaza o ploaie, care sper ca ma va lasa sa dorm, nu va veni cu fulgere si tunete si nici nu va baga toti tantarii in casa... In zilele astea de canicula, cel mai mila mi-e de Bub...

6:00 pm... Plictiseala incinsa de soare... Nici nu vreau sa ma uit afara... Prea mare e toropeala... La fel de mare e si lenea mea... Dupa ce am (re)studiat Eminescu, am baut o cafea mult prea fierbinte pentru vremea asta... Si, am inceput sa sterg poze din camera... Am dat peste o poza facuta acum vreo luna, de care, neintentionat, am uitat pentru ca nu prezenta un interes estetic deosebit... Interesant cum a reusit sa dea peste cap tot... Tot ce am incercat azi (iar) sa explic, sa ma (auto)conving... Am concluzionat, fara niciun adaos de bunavointa, ca nepasarea e doar o masca, si nu doar a mea, ci si a altora... Poate va veni si ziua in care carnavalul se va sfarsi... P.S. Aseara, intr-o conversatie, mi s-a spus ca sunt mult prea "decoltata", adica ma expun, nu va ganditi la prostii, aici pe blog...