Simplu, Oana

  Aţi observat şi voi deja că dimineţile nu mai învelesc pielea cu acelaşi aer cald şi prietenos? E deja rece, e nevoie de un strat în plus de haine, vântul nu mângâie, ci mai mult taie, iar ploaia e rece şi neiertătoare.   Verdele pădurii nu mai e crud şi văratic, începe să tindă spre gălbui, iar câte-un copac, mai îndrăzneţ de fel, e deja inveşmântat în arămiu.   Florile de câmp s-au ascuns în adâncul pământului, până la primăvară, şi tot ce a mai rămas sunt florile de lucernă şi câteva buruieni fără nicio strălucire de veselie.   Oamenii din sat sunt din nou ocupaţi, cu strânsul feluritelor recolte sau cu otava- cea de-a doua iarbă pe anul acesta. Mişună din nou tractoare, căruţe, motocositoare şi biciclete de care atârnă coase, furci sau greble.   Se coc deja murele, cele din urmă fructe de pădure.   Apusurile se reflectă în bălţi cu apă rece.  P.S. Sper că şi vara voastră a fost la fel de frumoasă ca a mea!

Azi-dimineaţă, stând cu ai mei la o cafea, am făcut constatarea că astăzi, deşi e de-abia 1 august (uf, când o fi trecut vara pe trei-sferturi deja?!), pădurea are nuanţe accentuate de septembrie târziu.         În rest, toate bune şi frumoase. Aştept din nou canicula, căci mi se pare că e suspect de frig afară, mai ales noaptea.

  Astăzi nu mi-am găsit locul. De câteva zile funcţionez de parcă aş fi un cronometru numai bun de măsurat cât a mai rămas din tine. Ziua de azi am sperat să o petrec sub raze de soare. N-a fost să fie aşa, şi nu din pricina mea, ştii că te iubesc nespus, ci din a altora, care s-au încăpăţânat să-mi strice până şi ziua de azi. Ultima, ultima... pană la anul.    De când mă ştiu, sfârşitul tău mă prost dispune, mă întristează, şi mă face irascibilă. Anul ăsta sfârşitul tău a fost frumos. A trecut aproape o săptămână fără să văd nori pe cer, şi, culmea, deşi îmi place ca adeseori să le urmăresc călătoria de pe albastrul lui, acum nu le-am simţit lipsa.  Mi-ai fost dragă şi-n acest an. Şi pentru că ţi-am declarat iubirea, o să-ţi mai declar şi că tu eşti singura pentru care trec prin lunile reci. Prin toată iarna care mă chinuieşte cu haine multe şi cizme, zăpadă şi nas înroşit de frig. Esti singura care mă face să mă trezesc de dimineaţă cu un zâmbet mare pe chip, car...

  Săptămâna trecută a avut trei zile de weekend atât de frumoase, încât duminică seară, când am ajuns înapoi în Braşov îmi venea să plâng.    Am avut răsărituri ce te îmbiau să ieşi mai repede din pat ca să ajungi la soare, picuri de rouă, stele mari şi un cer atât de albastru şi de curat în miez de noapte, încât lumina totul în jur, o grădină roditoare şi oameni frumoşi. Nu am nevoie de mai mult de atât ca să mă simt bine. Bine, poate o carte, o cană de compot sau cafea, şi o pisică pe care s-o dezmierd, dar în rest, îmi ajunge liniştea şi zborul sutelor de rândunele ce îşi au cuiburile prin vecini, şi care, în fiecare seară, îşi fac antrenamentul pe cablurile electrice de pe uliţa mare.        Coacăze roşii, unele dintre fructele pe care le-aş putea mânca fără să mă satur vreodată.     Cocoşul îşi scosese ibovnicele pe strasse .   Happy, pisica noastră adoptată, care de-abia aşteaptă să părăsesc prosopul, ca să se instaleze l...

Pentru că odată şi-odată tot va veni răcoarea toamnei, m-am gândit că ar fi bine să-i mai ofer lui Monsieur Bubu încă vreo două-trei săptămâni de sejur în libertatea patriei sale mume. Ain't I generous? Da, ştiu, frumoase culori. Şi nu doar atât- ochiul-boului sunt şi dovada vremii înaintate, căci ele obişnuiesc să înflorească mult mai târziu. Dar nu-i chiar aşa de rău- încă mai am în grădină dalii, trandafiri şi gladiole în plin proces de înflorire. Pentru a nu ştiu câta oară pe anul ăsta. Mulţumesc că-mi umpleţi camera cu vaze:) Consătenii mei sunt nişte scumpi. Tocmai ce mi-au postat din nou, în faţa casei, alte căpiţe de fân. De parc-ar ştii ce mult le iubesc:D. Să vă fac cunoştinţă cu... noul Tomi. Minimotanul care se "adapă" direct din găleţoiul ăla de 30 de ori mai mare decât el:)) Ştiţi ce mi-a zis? Că n-ar da iarba pentru niciun covor, oricât de pufos, la îndemână pentru scărpinat, şi bun de jupuit cu dinţii ar fi. Plus că e şi comestibilă:) Nu ştiu dacă v-am...

" Ultimul weekend din vara asta "- fraza mi-a picat exact ca un ciocan în moalele capului. În general îmi place să contrazic. Tocmai de-asta aş vrea să zic că vara nu-i pe sfârşite, că urmează încă 3 luni cu soare mult şi raze fierbinţi, aşternute pe piele, că pot să mai îngurgitez încă 20 de kilograme de îngheţată, fără să mă gândesc la amigdale. Aş vrea să cred că ploile vor fi în continuare scurte, calde şi "cu găleata", şi nu lungi cât o săptămână de post, anoste şi gri. Aş vrea să calc prin roua groasă a ierbii, şi să n-o las niciodată să se transforme-n brumă rece. Mi-ar plăcea să port rochiţe şi sandale mereu... să simt hainele vaporoase cum se lasă umflate de vântul cald şi sufocant de seară. Aş vrea să muşc mereu dintr-o felie de pepene rece şi făr' de sâmburi, şi să am mereu lângă mine o farfurie plină ochi cu struguri şi piersici. N-aş lăsa nici praful verii să plece, înecat de ploile toamnei, chit că-mi murdăreşte tot- de la ferestre şi maşină...