Simplu, Oana

     Azi am avut, după muuult timp, răgazul de a zăbovi pe o bancă, în Piaţa Sfatului, în timp ce aşteptam pe cineva.   Trecând peste faptul că (o spun pentru a o mia oară) mă enervează banner-ul acela cu o reclamă întins pe ditamai casa, voiam să vă arăt cât de înţesată de omuleţi era Piaţa Sfatului, în jurul orelor 12. Avem turişti mulţi, coloraţi, îmbrăcaţi simplu şi frumos, care se încalţă în Birkenstocks atunci când sunt în vacanţă, cu camere foto agăţate leneş la gât, cu priviri liniştite, şi chipuri blonde.       Era plăcută priveliştea, păcat doar că la doi paşi mai încolo se petrecea ceva urât, făcut de nişte copii uitaţi probabil pe acasă de nişte iresponsabili plecaţi la cules căpşune. O să vă povestesc şi asta, dar mâine, sau mai sigur luni, prinbraşov.com .   E deja weekend, aşa că petreceţi-l cât mai frumos, dragilor! 

Pentru că tot făceam ieri urât în legătură cu indicatorul de orientare turistică, menit să ghideze turiştii dornici să viziteze Cetatea Râşnov , astăzi mi-am mai amintit ceva interesant. Acum vreo săptămână, vară-mea a cumpărat nişte vederi, cu Braşovul, pentru a le trimite în Italia. Şi, vine ea în vizită pe la mine, tot săptămâna trecută, şi mă întreabă unde poate găsi o cutie poştală. Am stat, m-am gândit, şi am dat din umeri a habarnism . Pentru că eu, una, n-am mai văzut o cutie poştală pe vreo stradă a Braşovului, de nici nu mai ştiu când. Cred că de pe vremea când eram în şcoala generală, deci să tot fie vreo 7-8 ani. În prezent, cunoştiinţa mea se rezumă la O cutie, doar UNA singură, în faţa sediului Poştei, de lângă Primărie. I-am spus că acolo poate găsi O cutie. Astăzi, vorbim la telefon. Îmi spune că a găsit o cutie poştală, în imediata apropiere a Oficiului Poştal de la Complexul Mare (scuzaţi denumirea, da' habar n-am cum i se spune în prezent). Cutie ce de-abia se...

M-am dus, cu întârziere, ce-i drept, având ca scop parada ecvestră. Dar, fiindcă restul căluţilor nu au stat să aştepte după VIPa din mine, poneiul acesta e singura urmă cabalină pe care am zărit-o pe-acolo. Şi deschise-i sunt porţile. Înauntru, lume multă, destul de civilizată, după părerea mea, care se plimba pe cele câteva alei, ori stătea la mese şi se intoxica... pardon, mânca mici şi bea bere. N-am văzut niciun om beat împleticindu-se pe acolo, fapt ce m-a încântat. Nespus de multă lume dornică să ajungă la simbolul oraşului. Same old, same old, but never boring... Toată lumea pune poze cu panorama oraşului. Eu am ales-o pe aceasta. Less is more:) Ele. Cele mai frumoase. Am mai pozat câteva, dar ele chiar au fost speciale. Ceea ce mi-a plăcut a fost felul în care au acceptat să le fac o fotografie, cum s-au aranjat după înălţime, şi plăcerea sinceră ce se poate lesne observa în privirile lor. Ei. Nici pe departe atât de frumoşi ca ele, dar conservatori în vestimentaţie. Mi-...