Simplu, Oana

  E prima zi, după o perioadă de timp destul de lungă, în care nu am putut nici să râd, nici să plâng, nici să dorm ca lumea, nici să vorbesc prea mult, nici să fiu o companie prea plăcută, în care am plâns în hohote de bucurie.   Nu ţin minte să mi se mai fi întâmplat aşa ceva până acum, dar presupun că vine ca o reacţie normală în faţa unui moment pe care l-am aşteptat ca să îmi confirme că tot ce am muncit până acum nu a fost în van, că tot ce am visat nu s-a lăsat călcat în picioare pentru nimic în lume.    Sună clişeic, poate, nu-mi pasă. Sunt fericită că nu m-am dezamăgit, că nu am dezamăgit pe niciuna din persoanele care contează pentru mine. Râd cu gura până la urechi, şi lacrimile îmi curg şiroaie pe obraji, dar asta nu e decât o descărcare a tuturor tensiunilor pe care le-am acumulat în ultimele zile, care au părut ani.   Nu vă condamn dacă nu aţi înţeles o iotă din ceea ce am scris. E îndeajuns faptul că mi-am demonstrat mie că nimic nu îmi este imp...

Da, m-am intors... N-aveati cum sa scapati de mine... Oricat de mult mi-ar placea sa ma plimb, tot acasa e mai bine... Si de data asta am ajuns la concluzia ca, oriunde ai merge, cu oricine te-ai distra, tot acasa e mai bine... Aseara cand am descuiat usa si l-am vazut pe Bubu intampinandu-ma, m-am simtit la mine, in lumea mea, intre peretii mei, si mai ales in patul meu... Parca niciodata nu m-am simtit atat de departe de casa- nu gasesc nici eu o explicatie concreta... Tot ieri, pe cand ma ascundeam de caldura torida de pe plaiuri moldovenesti, si in timp ce incercam sa imi revin dintr-un soc suferit, am simtit mai mult ca oricand un dor apasator... Si nu mi-e frica sa spun ca aveam nevoie de o imbratisare... Da, vreo problema? De ieri incoace, ma tot framanta gandul ca eu am ascultat intotdeauna de instinctul meu... Nu mai stiu exact cu cine am purtat o discutie, mai demult, si imi spunea ca nu merge aproape niciodata pe mana instinctului, pentru ca nu reprezinta o certitudine... In...