Simplu, Oana

    Luni,  m-a încercat o durere de cap, de am zis că bat pe oricine mă calcă pe nervi. Marţi, eram deja înfundată, cu gâtul în piuneze şi prost-dispusă. Nu mai menţionez tonele de pastile şi prafuri solubile pe care le-am inghiţit. Miercuri, nasul mi-a curs mai ceva ca apa la robinet, deşi am continuat dieta cu medicamente, iar pe seara aş fi bătut din nou, pe cineva, aşa o stare de nervi îmi dădea răceala. Joi, adică astăzi, am mers la shopping, în speranţa că îmi va mai trece. Şi a mers. Până la ora 22.30, când scriu rândurile astea, m-am simţit mai ok, iar nasul meu nu mai curge, dar încă este roşu.   Mai în glumă, mai în serios, cred că anul acesta Moş Crăciun va apela la serviciile mele pentru a-i conduce sania şi a-i lumina drumul, căci am nasul mai roşu decât Rudolph.

Saptamana trecuta am facut ceva cumparaturi pentru bradutul de Craciun , aranjamente cu ilice, fundite, si printre altele l-am cumparat si pe Rudolph ... Acum e perioada din an in care eu si Pesi obisnuiam sa cantam, terorizand pe toata lumea, melodia lui Gene Autry ... Si acum as canta-o, dar n-am cu cine:))... Cand ma gandesc ca am o luna intreaga, in fata, in care voi putea sa cant numai Rudolph , aaahhh, de-abia astept... Unde mai pui ca am si cumparat unele cadouri pentru seara de Craciun ... Am pomenit vreodata cat de mult imi place sa fac cadouri? Da, e una din activitatile care imi dau cea mai mare satisfactie sufleteasca- fac pe cineva fericit, si ma fac, implicit si pe mine, mai multumita de faptele mele... Anyway, asta e una din melodiile pe care le iubesc si care, ori de cate ori o ascult ma face pur si simplu sa rad si ma indeamna sa cant cu gura pana la urechi, prin casa, pe strada, sau oriunde si oricand... Mai ales ca era melodia noastra la fiecare sfarsit de an- a mea...