Simplu, Oana

  Manierele nu m-au lăsat niciodată să trântesc uşi. Nici la propriu, pentru că sunt o persoană care apreciază liniştea, nici la figurat, pentru că mi-a plăcut mereu ca, pe oriunde aş trece, să-mi las o portiţă deschisă şi loc de bună ziua. Însă buna creştere m-a învăţat să ies elegant dintr-o conjunctură în care, chiar şi subtil, mi se transmite că nu mai e nevoie de mine. Aşa am făcut şi în urmă cu câteva luni, atunci când am părăsit un anumit blog colectiv din Braşov.   Am fost sigură din primul moment că am făcut alegerea bună, iar timpul nu a făcut altceva decât să-mi confirme această credinţă. Nu am scris niciodată despre asta aici, însă nu pot permite ca unii şi alţii, învăţaţi doar să se bălăcărească (scuzaţi terminologia, însă cuvântul ,,ceartă" e mult prea soft în cazul de faţă) online, să calce cu bocancii plini de noroi în viaţa şi în opiniile mele. Oricum, am observat că, din vreme în vreme, atunci când le lipsesc subiectele, îşi găsesc/fabrică unele, în persoan...

     UPDATE : Replica mea, aici .    Ţin minte că am făcut-o cu telefonul, în timp ce îmi aeriseam spiritul într-o scurtă plimbare pe aleea de sub Tâmpa, în primăvara anului trecut.   N-o fi ea strălucită, însă atunci am folosit-o într-un articol, iar săptămâna trecută am văzut-o inclusă în tot soiul de articole, pe bloguri sau în ziare. Nu dau link-uri, pentru că nu am nicio intenţie de a le face trafic respectivilor.   Sunt şi eu oarecum curioasă... V-am dat eu voie să o folosiţi?   PS. Mai e o poză făcută tot de mine, la Operă, dacă nu mă înşel la un spectacol Traviata, pe care o văd folosită aproape săptămânal. Vă mai întreb o dată şi în privinţa aceleia, sau...? Nu dau link, din acelaşi motiv expus mai sus.   PS2. Dacă vreţi fotografii, angajaţi-vă fotograf, sau trimiteţi un om din echipa proprie. Ori... dacă stau şi mă gândesc mai bine, poate că unii au alergie la locuri gen Operă.   PS3. Ca să le fac un pustiu de bine celor...