Simplu, Oana

  A trecut deja o bună parte din prima lună de vară, şi încă nu v-am arătat cât de frumos a început vara pentru mine:   În grădină, majoritatea florilor a fost distrusă de grindină, însă lupinii au rezistat cu stoicism, şi se află acum în plin sezon de înflorire:)   Am mai multe margarete ca oricând:) S-au cam adunat norii de ploaie... ...dar lumea continuă să îşi vadă de treburi: unii sapă, alţii plivesc, iar alţii urcă dealul ca să întoarcă fanul. După plimbare, o bine meritată odihnă, pe iarba de pe malul lacului:     Avem şi din ce în ce mai multe căpiţe de fân :) Şi-am încălecat pe-o şa, şi-am încheiat plimbarea cu un bucheţel de flori de câmp, nespus de frumoase. Vara voastră cum e?

... sâmbătă a fost ziua perfectă de primăvară. Prima în care am purtat prin curte tricou cu mânecă scurtă şi pantaloni scurţi. Prima în care am grădinărit şi am plantat flori, liliac, şi zmeură. Prima zi in care am văzut berzele, pe care nu le mai văzusem de la sfârşitul lui august, când le-am fotografiat luându-şi ,,la revedere" în formaţie. (Apropo de berze, am mai citit ceva extrem de simpatic despre ele azi-dimineaţă: povestea de dragoste dintre două berze din Croaţia .)   Ziua de sâmbătă a fost şi imortalizată:   Cald, cald, dar sus pe munte e zăpadă.   Bumbişorii din curtea bunicii.   Trintzi-flintzi, care ne pregăteşte nişte pui, ca să avem ce smotoci la vară :)   Avantajul de a avea urzicile lângă curte.   Motanul unor rude, lâncezind la soare.     Checul lui tanti Vio. Nu ştiu dacă am avut onoarea să vă povestesc despre tanti Vio. După bunica, ea e cea mai drăguţă persoană pe care o cunosc în Dobârlău. ...

  De multe ori se întâmplă, ca în goana după locuri noi de explorat, să uităm de cele apropiate casei noastre. La fel mi s-a întâmplat mie, care deşi ma simt braşoveancă, nu am ajuns niciodată pe Dealul Melcilor, care, culmea, e la 10 minute distanţă de strada mea.   Asta până sâmbătă, când, alături de un grup vesel, am pornit pe cărări deocamdată vag înverzite, dar presărate cu tot soiul de flori de primăvară, până în vârful Dealului. Şi nu mi-a părut rău, semn că ar trebui să încercaţi şi voi o plimbare până sus de tot- nu durează decât 2 ore şi puţin. Singurul inconvenient este mizeria făcută de ,,grătaragii" şi alte specimene, pe cărarea care duce până la pădurea propriu-zisă, deci pe o distanţă nu foarte mare. În rest, numai de bine- aer curat, peisaj care merită fotografiat, şi... poftă de mâncare şi de somn după plimbare :). Viorele. Indigo. Buchet de primăvară.  A înflorit floarea Paştelui! Viorele, din nou. Prive...

    Duminică frumoasă, dragilor!  

    De-abia astăzi, după două luni în care s-a instalat un haos în tot ceea am trăit şi făcut, pot spune că sunt pe deplin liniştită şi mulţumită. Ar fi prea mult de povestit, şi nici nu mai are rost acum. La fel cum am spus în postarea trecută, nu există lucru pe care să nu îl putem îndeplini, şi pentru asta am simţit nevoia unei pauze.   Pauză care s-a lăsat aşteptată până azi, din lipsă de timp.    A fost prima zi în care am simţit şi savurat toamna. Am avut timp să ascult vântul foşnind frunzele uscate, am avut timp să ascult păsările care au mai rămas pe aici, am avut timp să stau de vorbă la o cafea cu oameni care îmi sunt dragi, şi de care într-o oarecare măsură îmi era dor. Am avut timp să îmi alint pisica adoptivă, am avut plăcerea culinară a unei saramuri de crap la grătar, a unor nuci proaspete, şi a unei căni de lapte provenit tocmai de la văcuţa din fotografia de mai sus. Am avut timp să stau în iarbă, la soare, dar şi să îmi strâng recolta din gră...

  Săptămâna trecută a avut trei zile de weekend atât de frumoase, încât duminică seară, când am ajuns înapoi în Braşov îmi venea să plâng.    Am avut răsărituri ce te îmbiau să ieşi mai repede din pat ca să ajungi la soare, picuri de rouă, stele mari şi un cer atât de albastru şi de curat în miez de noapte, încât lumina totul în jur, o grădină roditoare şi oameni frumoşi. Nu am nevoie de mai mult de atât ca să mă simt bine. Bine, poate o carte, o cană de compot sau cafea, şi o pisică pe care s-o dezmierd, dar în rest, îmi ajunge liniştea şi zborul sutelor de rândunele ce îşi au cuiburile prin vecini, şi care, în fiecare seară, îşi fac antrenamentul pe cablurile electrice de pe uliţa mare.        Coacăze roşii, unele dintre fructele pe care le-aş putea mânca fără să mă satur vreodată.     Cocoşul îşi scosese ibovnicele pe strasse .   Happy, pisica noastră adoptată, care de-abia aşteaptă să părăsesc prosopul, ca să se instaleze l...

   Săptămâna trecută, adică săptămâna post-s(tr)esiune, a fost dedicată somnului, mâncatului, topitului sub soare, shopping-ului, şi deserturilor. Cam pe miercuri-joi, mă săturasem de inactivitate, parcă mă furnicau tălpile şi palmele să întreprind ceva.   Ei bine, în weekend, ori am muncit, ori nu am mai muncit. Ieri dimineaţă de-abia am putut să mă mişc prin curte şi să mănânc, atât de tare mă durea tot corpul. Astăzi, toate durerile s-au ,,scurs" în picioare, care mă dor atât de tare încât nu pot sta, şedea, merge, urca sau coborî. Cert e că astăzi, luni, a fost mai duminică decât a fost ieri, duminică, având în vedere că nu am putut face absolut nimic.   Pentru că nu am chef de prea multă vorbă, şi pentru că nici forma fizică nu-mi permite să-mi prelungesc şederea aici, vă arăt mai bine nişte poze din weekend-ul ce tocmai a trecut.   Aşa arată dimineaţa. Cum ai putea să te trezeşti prost dispus?!   Flori de mac.     Peşte pe grătar, scu...

  Dacă cineva m-ar vedea cum stau între perne, cu pătura trasă pe ochi şi nepăsătoare, ar zice că am terminat s(tr)esiunea. Dar nu, nu am terminat. Am vrut ca azi să zic hop! înainte de a fi sărit complet gardul.    Ultimele două săptămâni m-au sleit de puteri. După ce că nici nu sunt eu un om mare de stat, am rămas cu vreo 45-46 de kilograme, cu nişte cearcăne destul de mari, cu ochii durându-mă de atâta citit, şi cu o oboseală generală infinită. Azi de dimineaţă, m-am trezit oarecum speriată, am luat telefonul, ca să văd cât e ceasul, cu impresia că trebuie să mă grăbesc ca să învăţ. Am răsuflat zgomotos când mi-am dat seama că e sâmbătă. Prima sâmbătă în care am putut să-mi beau liniştită cafeaua de dimineaţă şi să ronţăi câteva cornuleţe cu gem de mere.   Astăzi am început să mă comport din nou ca un om normal, şi nu ca un şoarece de bibliotecă: am călcat rufe (nu ştiu dacă v-am spus vreodată cât de mult iubesc să calc rufe. E cea mai destinzătoare activitate.)...

  Nu încep nicio campanie de ecologie, fiţi pe pace. Doar că am văzut atâta verde în juru-mi weekend-ul acesta, încât mi-e greu să nu îl arăt şi altora.      Ochi de mac.   E cel dintâi an, după mulţi alţii de încercări, mutări şi strămutări ale tufelor de bujori, când toate îmbobocesc. Săptămâna viitoare sper să vă arăt poze cu ele înflorite, roz şi parfumate.      Piliştea, masivul din spatele casei, e şi el, în sfârşit, verde.     Din florile astea rozalii şi parfumate, dacă nu dă grindina zilele viitoare, aşa cum tot anunţă marii experţi meteorologi, vor ieşi cele mai bune mere de vară. Nu-s ale mele, ci ale vecinului. Şi oricum, chiar dacă aş avea merii mei, tot fructele vecinilor sunt mai gustoase şi prezintă mai mult interes. Aşa fac toţi copiii., eu de ce m-aş lăsa mai prejos? Verdele, parfumul florilor de măr, praful ridicat de maşini, soarele care mi-a rumenit pielea, apa în care m-am bălăcit, pisicile vecinilor pe care ...

   Iubesc ziua de joi încă de pe vremea când eram la şcoală. Joia simţeam eu că orele trec mai repede, pentru simplul fapt că e miez de săptămână, şi pentru că ziua următoare poartă numele de vineri.   Joia e uşoară. Oricât de multe ai face joia, totul pare o joacă.   Pentru că zilele trecute nu am întreprins mai nimic- cred că am vrut să-mi revin după s(tr)esiune, azi am simţit că sunt activă. Activitate pe care o voi continua şi mâine, pentru ca sâmbată să pot sta liniştită la soare, în curte. Am pierdut deja 3 weekend-uri în care nu am avut soare, iar pielea-mi începe să tânjească după bronz.      Ah, ca să nu uit, vă invit să participaţi cu poze la campania pe care am început-o prinbraşov.com, intitulată "Înfloreşte Braşovul!" , şi care este dedicată celor ce văd şi fotografiază cele mai frumoase flori, din grădinile, terasele ori balcoanele Braşovului. Aveţi detaliile în articolul care a dat startul campaniei, iar primele fotografii le puteţi ve...

  La Râşnov.

   Un pic de gorgonzola, şi o salată Caprese , pentru care nu aveţi nevoie de nimic complicat: nişte mozzarella, câteva roşii coapte, oregano, şi ulei de măsline. Ah, era să uit- şi o sticlă de vin bun.   Poftă bună!