Simplu, Oana

  Mâine se împlinesc două săptămâni de când sora unei prietene de familie a fost operată. La un spital privat din Braşov, cel mai cel în opinia multora, cel mai curat în opinia nu ştiu cărora. Cu toate astea, nimic din toată faima asta nu a ajutat-o.    Operaţia a suferit-o în urma unei afecţiuni la colon, şi a fost realizată laparoscopic, aspect care, probabil, a şi încurajat-o să apeleze la serviciile medicale ale spitalului respectiv. După trei zile de la operaţie, pacienta a fost externată, trimisă acasă cu încurajări şi speranţe, că totul a ieşit nesperat de bine, bla, bla. La două zile după, la 5 dimineaţa, aceeaşi pacientă excelent recuperată, s-a trezit în frisoane, stări de rău, febră şi tot setul.    Întoarsă la mirificul spital, cei de acolo îi spun că e nevoie de o ecografie, ca sa îşi poată da seama ce anume s-a întâmplat. Dilema nu a fost greu de dezlegat: operaţia se desfăcuse, ceea ce dusese la peritonită, cauza febrei şi a stării de rău. ...

  Ieri, în vreme ce mergeam înspre centrul oraşului, am zărit la un colţ de stradă o ambulanţă, al cărei echipaj, alcătuit din ş ofer şi medic, încerca să ţină pe picioare un om. Om care se ţinea cu mâinile de un stâlp pentru iluminat stradal, însă care se clatina din toate încheieturile, fiind mai mult pe jos decât în picioare. Alcoolic, desigur. Lângă alcoolic şi echipaj, mai era o femeie, pe care o bănuiesc că era soţia alcoolicului. N-avea nimic mai bun de făcut decât să râdă înfundat, şi să îi întrebe în mod cinic pe cei din echipajul ambulantei dacă nu scot targa. Medicul purta o mască pe faţă, probabil ca să nu fie doborât de aburii emanaţi de alcoolicul agăţat de stâlp.   Toate cele relatate mai sus au fost observate în decurs de câteva secunde, pentru că nu-mi stă în fire să mă opresc din drum ca să mă uit la te-miri-ce. Însă m-a indignat faptul că în ţară s-au închis zeci de spitale, cu ocazia atât de frumos intitulatei reformări a sistemului sanitar, în Braşov s-au...