Pauză
Cu toţii luptăm. Zi de zi, cu fiecare dimineaţă în care ne trezim, cu forţe mai mult sau mai puţin proaspete. Cu fiecare cafea pe care o bem, ne dorim mai multa energie pentru a ne termina ziua cu un bilanţ pozitiv. Muncim, învăţăm, investim timp şi nervi pentru ca toate să ne iasă bine, tragem cu dinţii de lucrurile la care nu vrem să renunţăm, ne sporim cu fiecare clipă visurile, şi ne chinuim ca ambiţia să le ţină pasul. Ne agităm să devenim mai buni, să facem cât mai multe, care să ne şi încapă în cele 24 de ore, poate prea puţine uneori, ale unei zile. Însă agitaţia, al cărei scop, oricât de nobil şi motivat ar fi, nu face bine. Mi-a dovedit-o o problemă medicală, recentă, a unei persoane fără de care nu prea-mi imaginez viaţa. Atât agitaţia, cât şi dorinţa de a face totul cât mai bine cu putinţă, sunt benefice, dar cu limită. Ceea ce vreau să spun e, de fapt, că fiecare dintre noi avem nevoie de repausuri, de momente de respiro, în care să uităm măcar preţ de-o clipită de toate...