Simplu, Oana

  Aţi observat şi voi deja că dimineţile nu mai învelesc pielea cu acelaşi aer cald şi prietenos? E deja rece, e nevoie de un strat în plus de haine, vântul nu mângâie, ci mai mult taie, iar ploaia e rece şi neiertătoare.   Verdele pădurii nu mai e crud şi văratic, începe să tindă spre gălbui, iar câte-un copac, mai îndrăzneţ de fel, e deja inveşmântat în arămiu.   Florile de câmp s-au ascuns în adâncul pământului, până la primăvară, şi tot ce a mai rămas sunt florile de lucernă şi câteva buruieni fără nicio strălucire de veselie.   Oamenii din sat sunt din nou ocupaţi, cu strânsul feluritelor recolte sau cu otava- cea de-a doua iarbă pe anul acesta. Mişună din nou tractoare, căruţe, motocositoare şi biciclete de care atârnă coase, furci sau greble.   Se coc deja murele, cele din urmă fructe de pădure.   Apusurile se reflectă în bălţi cu apă rece.  P.S. Sper că şi vara voastră a fost la fel de frumoasă ca a mea!

 În fiecare dimineaţă, berzele din preajma comunei se adună pe pajişte, la "vânătoare" de broscuţe şi şoareci:). Nu ştiu dacă v-am spus, dar berzele sunt o slăbiciune de-ale mele. Sunt atât de mari, şi totuşi atât de graţioase, încât nu ai cum să nu le iubeşti. Ţin minte că, atunci când eram mică, fiind în vacanţă la Valea Nucarilor, prin septembrie am văzut stolurile de berze zburând către ţările calde. De atunci nu am mai avut onoarea asta, însă îmi place ca de fiecare dată când trec pe lângă case ce au cuiburi de berze să le privesc îndelung.   Chiar dacă suntem de-abia în august, bunicul a strâns deja recolta de ceapă şi usturoi. Seceta nu le-a lăsat să crească mai mult, însă arată superb împletite:). Piliştea, muntele din spatele casei mele. E superb şi impunător din orice unghi l-ai privi. Oamenii gospodari se aprovizionează cu fân pentru iarnă.   Apusul de sâmbătă seară. Nu cred că e nevoie de cuvinte.

  Apus de iulie. 

... dar am văzut ceva la fel de frumos. Apus de mai.

Răsfrângerea.   Globul de foc. Vine vara, aşa-i?  

...ci mi-e doar poftă de un răsărit. Şi de-o plimbare pe faleză, fie în liniştea dimineţii, fie pe-nserat, când Luna răsare, iar vapoarele se zăresc în larg. Când simţi mirosul sării pătrunzându-ţi nările, iar valurile lovesc nisipul, răcindu-l de fierbinţeala de peste zi. Când deja aştepţi următorul răsărit, ştiind că va fi mereu mai frumos decât cel ce tocmai a dat naştere Soarelui. *Post realizat cu sprijinul tatălui meu. (Did I manage to sound serious?)

Extenuată după 2 examene de coşmar, de care am trecut neaşteptat de bine, în raport cu starea mintală pe care o aveam la momentul susţinerii lor, ajung aseară pe la 21.30 acasă, îmi arunc geanta într-o parte de pat, hainele pe-un scaun (că tot mă laud tot timpul cum că sunt ordonată), şi pentru relaxare, iau o cană de ceai de mentă şi încep turul blogurilor, căci eram restantă. Nu ştiu dacă v-am mai zis că n-am timp nici să mor zilele astea. Dar, acum, până luni sunt cât de cât mai liniştită. RĂUL mare a trecut:D Şi, după cum spuneam, în cadrul turului (de onoare) al blogurilor, ajung pe pagina amicului Notopic ... Care bineînţeles avea "coaptă" o leapşă pentru mine. Ce-o fi zis, măi, Oana asta nu prea mai scrie, ia să-i dau o motivaţie! Daaar, leapşa e destul de interesantă, pentru că n-are întrebări, ci poze, adică ceea ce-mi place mie mai mult. Se cere să deschizi folderul 4, şi poza 4. Să vedeeeem... Aaah, nici nu cred că putea să pice mai bine. Culmea, 4 e număru...

Azi se implinesc 7 ani (!!!) de la atentatele teroriste de la WTC... Nici nu vreau sa-mi amintesc ce mi-au provocat imaginile acelea desi eram destul de mica pe-atunci, insa destul de constienta incat sa-mi dau seama ca nu vor aduce nimic bun... Si asa a fost- razboiul din Irak dureaza deja de ani buni, 6 la numar daca nu ma insel, iar rezultatele si inversunarea stupida a Statelor Unite de a continua sunt dezastruoase... Imediat scapam de prima jumatate a lui septembrie, si ne afundam din ce in ce mai mult inspre toamna adevarata... Diminetile devin din ce in ce mai racoroase, nu prea mai tine sa iesi din casa fara pulover, dimineata si seara... Cat despre padure, nu mai e galbena, ci roscat-maronie, cu petice rosii ici-colo... Ralu mi-a spus ca deja se simte miros de toamna si in frunzele de pe trotuare, dar inca refuz sa cred ca e frig... Inca imi tin linistita sesiunile de solar natural, si ma bucur de raze, in iarba inca verde... Apusul vine si el mai devreme... Observ asta din fa...