De prin urbe...

-
Mă gândeam zilele trecute, că, teoretic, repet, doar teoretic, ar trebui să fim cei mai fericiţi oameni. Avem nişte artere asfaltate mai ceva ca la Paris, de-ţi vine să te dai pe patru roţi cât e ziulica de lungă. Plus că avem atâtea, şi atâtea, şi atâtea... sensuri giratorii prin oraş, încât ne învârtim până ameţim... sau mă rog, prindem aripi.

Practic... nu suntem. Uite ce mai pot face sensurile giratorii, în afara bălmăjirii traficului.
Apropo de încurcat şi descurcat, propun ca la 200 de metri înaintea fiecărui giratoriu (nu că ar fi atâţia metri între două giratorii, dar...) să se monteze un soi de ghid de utilizare. Că eu, una, m-am săturat de gibonii care circulă în giratorii dând prioritate de dreapta.

Comentarii

Anonim a spus…
Daca pentru un giratoriu cu 2-3 benzi ne incurcam, ia sa vedeti unde au ajuns altii cu giratoriile. Probabil noua la astea ne trebuie harta. Culmea astia il mai numesc si Magic Roundabout...

http://wikimapia.org/#lat=51.5628204&lon=-1.7713925&z=19&l=0&m=b

http://en.wikipedia.org/wiki/Magic_Roundabout_%28Swindon%29
3 noiembrie 2009 la 14:22
Oana a spus…
Anonimule, n-ar fi rău ca harta asta să ajungă la domn' primar:)) Cred că în câteva luni, maaaxim un an, am avea şi noi un astfel de specimen rutier, poate chiar mai întortocheat;)
15 noiembrie 2009 la 19:38
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

-
Imagine
Azi, piticotul de Boc a făcut video-conferinţă cu prefecţii din toate judeţele , şi, umflându-se în pene, i-a ameninţat că, de se vor lăsa luaţi pe nepregătite de avalanşele de ninsoare din următoarele zile, iar drumurile vor deveni impracticabile, tot el le va zgâlţâi scaunele până ce se vor trezi pe jos. Nimic rău în luarea asta de atitudine, pentru că şi mie îmi vine să dau cu toate autorităţile de podea când le aud veşnica placă "ne-a luat pe nepregătite", preferând să dea vina pe "şoferii nedotaţi cu lanţuri antiderapante" (de parcă vreo maşină ar putea să parcurgă distanţe de zeci de kilometri cu lanţuri antiderapante!) Dar tare-aş vrea să îl şi văd pe Boc-cel-Viteaz smulgându-le judeţele din palme coleguţilor lui de partid, căci, deh, ştiţi şi voi vorba ceea: Corb la corb nu-şi scoate ochii. În cadrul întâlnirii, de-a dreapta lui Emiluţ (că tare bine îi mai şade cu diminutive!), şedea împăunat domnul Berceanu. N-am apucat niciodată să scriu despre el aici
Citeşte mai departe...

Itinerariul unei duminici de octombrie

-
Imagine
Dacă vreţi ca după o săptămână de muncă, să vă relaxaţi, să vedeţi nişte locuri frumoase, şi să respiraţi aerul îmbibat de mirosul frunzelor uscate de toamnă, vă recomand traseul Braşov-Buneşti. De nu vă veţi lăsa păcăliţi de pâlcurile de ceaţă întâlnite în cale, la o distanţă ce se parcurge uşor în timp de o oră (atenţie la radare, totuşi!), veţi ajunge la Mănăstirea Buneşti, ce poartă hramul Sf. Gheorghe. Ştiam de vreo 2-3 ani despre existenţa lăcaşului de cult, însă duminica trecută am fost pentru a nu ştiu câta oară invitată... şi n-am regretat că am dat curs invitaţiei. Situată într-o vale, la capătul unei şosele şerpuite (reabilitată, of course , de către CJ), mănăstirea (de maici) constă într-o bisericuţă superbă, înconjurată de chilii străjuite de nişte aranjamente florale aparte, toate extrem de bine întreţinute. De linişte... e linişte cât pentru tot Pamântul. Locul e rupt de lume, în jur sunt doar câteva dealuri, pe care s-ar putea să pască nişte oi. În rest, eşti doar tu şi
Citeşte mai departe...