Simplu, Oana

  Nu ştiu de ce nu sunt lăsată să dorm. E o stare ciudată care nu mă lasă să mă odihnesc între pernele mele mari şi prietenoase, învelită până deasupra capului, şi să visez frumos. M-am trezit in urmă cu vreo oră, oarecum agitată, cu bătăi de inimă puternice, şi bineînţeles, cu nesomn. Am sub ochiul stâng un cearcăn mai pronunţat, care nu se repetă şi sub cel drept. Nu-i problemă, o să port ochelari de soare dacă voi ieşi azi. Spun " dacă voi ieşi", pentru că am în plan să cozonăcesc. Cu multă umplutură cu mac, cu nucă, cu coajă proaspat rasă de portocale, şi cu mireasma inconfundabilă şi la care nu cred că aş putea renunţa vreodată a cozonacului copt în casă.   Ce ziceam?  Ah, că insomnia e bună. Pentru că pot vedea cum stelele pleacă la culcare (sper ca măcar ele să poată dormi), cum Luna îmi luminează un colţ de cameră (cel mai dezordonat, din păcate...), pentru că, dacă deschid fereastra pot auzi întregul cor de păsări din cartier ţinându-şi recitalul. Ieri dimineaţ...

Da, acum sunt convinsă. Crăciunul e o minune, ce durează trei zile. Şi atât. Tot ce rămâne în urma lui e bradul pe care îl mai aprindem în fiecare seară (la mine, serile se prelungesc până prin februarie), momentele frumoase petrecute alături de cei dragi, imortalizate în poze, cadourile (Ineeelul!)... şi tot ce-am mai adunat prin suflet în aste trei zile. Astăzi am stat în casă. Din cauza vremii, care m-a făcut să fug de tot ce ar fi însemnat ieşire, şi din cauza vizitelor de ieri şi alaltăieri. I needed a break:). Şi, cum tot azi am avut timp ca între o felie de plăcintă cu brânză dulce şi încă una de cozonac made by Oana , să mai întreprind şi câte-o meditaţie, am ajuns la concluzia că ultima zi a unei sărbători (adicătelea Crăciun ori Paşte) îmbolnăveşte. Pentru că, vrând-nevrând, o petreci stând. Mai ales dacă pică duminica, iar afară e umed, şi rişti să-ţi strici şi coafura. Şi tot stând, şi stând, şi stând, te muţi dintr-un pat în altul, mănânci, discuţi cu cei de prin casă, ...

Aseară am făcut cozonac. Da, da, nu vă uitaţi cruciş- vraiment eu l-am făcut. Sub atenta îndrumare a lui maman , am adunat ingrediente, am cernut făină, am ras coajă de lămâie şi de portocală, am amestecat drojdie cu lapte şi le-am pus la dospit, am frământat aluatul într-un castron mai mare decât mine, am pregătit umplutura, din nuci şi mac... Şi am reuşit. 6 cozonaci mari şi frumoşi, plus încă o plăcintă cu brânză dulce şi stafide. Până azi-dimineaţă am dormit ca un prunc. Mai ales că aseară, în timp ce cozonacii erau la copt, am lăsat toate uşile din casă deschise, ca să se răspândească aroma aceea care înnebuneşte pe oricine. Acum sunt obosită moartă. Azi am făcut curat. Din nou, deşi săptămâna trecută fusese făcută curăţenia generală. Dar, cum la mine nimic nu e niciodată prea curat... Presupun că ăsta e unul din marile mele defecte- văd mizerie chiar şi acolo unde nu e. La amiază, după ce-am împodobit şi bradul, privind în acelaşi timp şi la circoteca " Boc 4 în Parlamen...

S-a zis şi cu Paştele 2009. Vorba colegului de blogosferă, Notopic , acum lumea începe deja să se întrebe " când pică Paştele în 2010 ". Adevărul e că suntem o naţie tare urâtă. Mai ales de sărbători. Ne place îmbulzeala, cât mai mare şi cât mai mirositoare a transpiraţie cu putinţă; grătarele încinse pe la colţul blocului; arsul lumânărilor de Înviere, chit că mergem acolo doar pentru că aşa se cade , şi nu pentru că aşa simţim ; pentru că terminăm proviziile de enşpe mii de kilograme de cărnuri, prăjituri şi ouă în doar O zi, aşteptând cu nerăbdare redeschiderea hyper-market-urilor, ocazie perfectă şi pentru televiziunile de înaltă clasă de la noi să facă cele mai cretine reportaje. Ne mândrim că ajungem la Urgenţe "graţie" consumului nesimţit de necontrolat de preparate din carne de miel, sau mai bine de porc, pentru că are nivelul de colesterol mai ridicat, aşa cum tot nouă ne place. Unul din sloganurile românului: Cu cât mai multă grăsime în farfurie, cu a...

Am observat încă de ieri, pe diverse bloguri, că lumea a urat deja cititorilor "Paşte Fericit" . Eu sunt mereu cu un pas înainte, sau înapoi de restul lumii, aşa că am preferat să amân toată tevatura de Paşte pentru azi. Vă recomand să nu ieşiţi pe stradă. Nu azi, dacă vreţi să petreceţi Paştele fără nervi şi zâmbitori. Am ieşit eu ieri, un pic mai mult, şi tot ce pot spune e HAOS ... Se citeşte pe feţele oamenilor ce merg pe stradă, în pas alergător, către alimentara de cartier, de frică să nu vină cumva Iepuraşul cu foametea pe post de cadou. În trafic, în oraş, sau în afara lui, nu mai încape discuţie- nimeni n-are răbdare, cu toţii se înghesuie în parcări, se claxonează, se, se, se...! Să aveţi grijă cu mâncarea- ouă, cozonaci, drob, sarmale, prăjiturele. Ştiu că sunt cu toatele foooarte bune, dar încercaţi să nu ajungeţi o povară în spinarea bieţilor medici de la Urgenţă. Rostiţi la miezul nopţii "Hristos a Înviat!" şi ciocniţi un ou roşu. Bucuraţi-vă...