Simplu, Oana

Intotdeauna mi-a placut curatenia si in special ordinea... Poate si de asta detest strazile si orasul asta care e din ce in ce mai prafuit si mai inecacios... Cu totii cred ca ati practicat aruncatul prin casa... Adica, ati ajuns de undeva, ati aruncat o soseta in baie, una pe hol, tricoul pe-un scaun si pantalonii pe pat... Ei, mie chestiile astea nu mi-au placut niciodata si nici nu cred ca le-am practicat, sau voi intentiona sa le practic... Poate ca m-am concentrat asupra ordinii din jurul meu mult prea mult, ca sa mai am timp sa ma ocup de propria-mi ordine... Poate ar fi trebuit sa aranjez pe rafturi toate gandurile, sa ascund in cutii amintiri placute, dar care acum nu stiu daca mai valoreaza mare lucru... Sa le duc pe toate in pod, sa le acopar cu cearsafuri albe, pe care s-ar vedea tot praful timpului trecut si panzele paianjenilor care au incercat sa le traverseze... Sa cotrobai prin toate cotloanele doar din cand in cand... Sa nu mai car in mine, zilnic, imprastiate, toate g...

O zi pe care am promis in urma cu o saptamana, impreuna cu mama, ca o vom petrece daca iau BACul... Asta pentru ca a fost si ziua ei de nastere azi... Pentru ca Mark Twain afirmase intr-o scriere de-a sa ca Dumnezeu a creat mamele pentru ca nu putea fi pretutindeni, nu-mi ramane decat sa-i doresc si aici La Multi Ani, ca sa poata sa-mi fie alaturi mereu... Pentru ca incercarea de a posta blog entry-ul de ieri mi-a fost sabotata de html-ul vietii, iar apoi am fost mult prea nervoasa ca sa mai si scriu ceva, azi am cerut iar ajutor, pentru a umple spatiul de aici... Si de data asta, Ralu mi-a fost alaturi in alegerea subiectului... Si am convenit sa scriu despre neprevazut... Despre cum isi face aparitia cand ne asteptam cel mai putin... Azi la pranz am avut niste revelatii neprevazute chiar in vis... Nu, nu mi-am pierdut meseria de visatoare... Chiar daca in acel vis n-am vazut chipuri cunoscute, eu stiam ca acele persoane sunt acelea pe care le vreau si le am in viata mea... Neprevazut...