Simplu, Oana

  Într-o ţară în care nimeni nu mai învesteşte nimic în educaţie, care a apucat-o pe un trend descendent, care pare să nu mai poată fi întors, toată lumea se miră de rata (ne)promovabilităţii la BAC.     Eu am susţinut examenul de BAC în urmă cu doi ani. N-a fost o joacă, precum a fost anul acesta, în urma "reformei" marca Funeriu. Am dat şase examene, dintre care patru scrise. Asta după ce am urmat un colegiu naţional, la profil uman, pe care l-am savurat timp de patru ani, unde am avut colegi frumoşi, împreună cu care am format cea mai bună clasă din liceu, şi profesori excelenţi, pe care i-am iubit pur şi simplu. Am purtat şi uniformă,( pe care, recunosc, am detestat-o) din care păstrez şi voi păstra mereu sacoul cu matricolă. N-a existat zi în care să nu mă duc cu plăcere la şcoală. Când privesc înapoi, parcă şi de orele de limba latină, care ne dădea tuturor dureri de cap, îmi e dor. De engleză nu mai vorbesc- am mâncat-o, respirat-o şi visat-o vreme de patru ani m...

      Administraţiile publice locale zic că au fost în grevă, însă funcţionăraşii au făcut ceea ce fac toujours - cafea, facebook, mess, pălăvrăgeală cu colegul de birou, etc.    Personalul medical a ieşit să protesteze în faţa spitalelor, care pe unde au putut, mai mulţi infirmieri şi personal de curăţenie decât medici, din câte am observat.   Profesorii şi-au ţinut bine-merci orele de curs, copiii au mers la şcoală. Ba mai mult, elevii de clasa a XIIa au susţinut şi una din probele de BAC.   Pensionarii din Braşov s-au adunat ca să se bată cu jandarmii. Culmea, aceiaşi pensionari care în urmă cu 6 luni, în preajma alegerilor prezidenţiale se bucurau de pachetele cu zahăr şi ulei primite de la PeDeLei în dar, şi dădeau fuguţa ca să voteze cu întâiul Mariner al ţării, ieri s-au gândit să scandeze în faţa Prefecturii "Jos Băsescu!". Să vă zic ceva? N-are decât să stea Băselu' frumos pe fundul lui, că voi i-aţi pus ciolanul în mână!   Concluzi...

După cum bine ştiţi, în debutul acestei săptămâni, elevii claselor a 12a au susţinut proba orală a examenului de limba română. Examen simplisim, cu un text la prima vedere, pe care trebuia să demonstreze că l-au şi înţeles. Marea noutate au constituit-o calificativele acordate, în funcţie de cum au reuşit să impresioneze comisia de examinare- experimentat, avansat, mediu, începător. Partea curioasă de-abia acum vine. Centralizarea rezultatelor spune că cei mai buni elevi au fost cei prahoveni. Vă veţi întreba de ce e curios... Vă zic eu- nu sunt cumva prahovenii (laolaltă cu majoritatea sudiştilor) cei care promovează vorbirea cu "decât" (e.g. "Avem decât 5 musafiri."), plus alte inepţii menite să ne pocească limba??? Primii de la coadă sunt bucureştenii, harghitenii, şi bihorenii. Harghitenii şi-o merită cu vârf şi îndesat, pentru că nu puţini sunt cei care nu ştiu o boabă româneşte. Braşovul e pe nicăieri, nu apare în niciun procentaj. Curios şi cazul ac...

Uitasem de mult cum e sa ma simt asa... Adica, atat de bine si de fericita incat sa nu-mi pese de zgomot, de tzancii isterici sau de vantul de afara... Sa simt un nod atat de placut in gat, in stomac... Si stiu ca n-am fost singura... Nu m-am agitat deloc, nici azi-noapte, nici de dimineata, insa de la 13.30 de cand m-a sunat Pesi, care a stat la locul faptelor de pe la 11, si am aflat rezultatul, traiesc o stare de forfota interioara... La inceput mi-am spus ca e mai mult decat mi-as fi putut dori... Iar acum, dupa ce am si incercat sa trag un pui de somn, dar am esuat pentru ca sunt mult prea extaziata ca sa nu traiesc sentimentul ci sa-l dorm, sunt multumita de mine... Unii o sa spuna: "Da, tipic Oanei... Mereu plina de ea...", stiu ca asa o sa fie... Sunt multumita ca nu m-am dezamagit pe mine, ca nu am muncit si m-am stresat in zadar, ca nu mi-am dezamagit parintii, care mi-au fost alaturi in fiecare secunda si mi-au promis ca vor fi, indiferent de ce se va intampla... C...

Pe la ora 20 eram decisa sa imi fac obisnuita plimbare, pe strada cu pensionari si casute cu trandafiri si caini care te-ar inhata pe sub porti... Cand sa ma imbrac, imi dau seama ca patul meu tanjeste sa ma odihnesc, cu adevarat, dupa mult timp, in el... Asa ca, in locul plimbarii, am stat vreo ora si m-am gandit aiurea la tot felul de lucruri... Daca as spune ca am meditat, as exagera, iar daca as spune ca am stat degeaba as gresi, pentru ca am gandit... Azi a avut loc ultima batalie din Razboiul de 2 Saptamani... Nu stiu daca am considerat-o ca fiind cea mai simpatica fiindca a fost ultima sau pentru simplul fapt ca mi-am implicat si intelectul, nu numai memoria... Inca de dimineata nu am mai avut puterea necesara de a ma mai agita... Iar zilele trecute cred ca ne-au demonstrat tuturor ca nu avem de ce... BACul nu a insemnat nici pe departe ceea ce credeam noi sau se voia sa credem... Dupa cum ar spune Vanessa "am trecut peste unul din cele mai importante praguri din viata mea....

A mai ramas foarte putin din ceea ce ni s-a parut interminabil de-a lungul ultimelor 2 saptamani, dar sper in continuare ca putinul nu va insemna si dificilul... Activa inca de la ora 6:45... Nu degeaba se spune ca cel care se trezeste devreme, ajunge departe, dar nu se stie exact unde... Dupa baut ceiutul si papat cornuletul, imbracat, cosmetizat cearcane (care devin tot mai mari si tot mai vinete daca nu se termina o data pentru totdeauna si cu BACul asta), enervat pe nenii de la asfaltari care se trezeau in codru tipand din toti rarunchii inca de la 7 dimineata, chemat taxi... Partea cu taxiul e de departe cea mai interesanta, avand in vedere ca, pana azi, nu mi-a fost niciodata furnizat material pentru blog incepand cu zorii zilei... Aud eu ce aud in habitaclul Loganului taxi, si deodata aud un jingle cu clopote de biserica... Apoi fragmente de slujba din biserica... Incerc inca sa ma dezmeticesc... O fi cd cumparat de pe la vreo manastire? Nu, treaba continua chiar si mai interesa...

Nu... Azi sunt mult prea bulversata ca sa pot scrie despre ceva concret si coerent... Nu e caldura cea care ma face sa ma simt asa, ci mai degraba ceea ce se intampla, sau nu, in jurul meu... Am scapat de ce-mi era mai frica... Gata si cu atlasele aruncate prin camera si foile imprastiate peste tot... De vineri incoace, toata hartogaria s-a micsorat considerabil, dar nu se pune inca problema focului de tabara... Somn adanc dupa-amiaza, trezit cu duduiala de utilaje de asfaltat... Patul, peretii- totul se cutremura... Draguta senzatie pentru momentele imediat urmatoare somnului... Mdaaa... Vorbit la telefon vreo doua ore, insumat, am papat zmeura, caise, inghetata, am baut suc, cafea si ceai... nu stiu ce-i cu mine, dar parca-s prea multe, si am facut iar burta... Asta nu-mi place, incep sa nu ma mai iubesc... Ca sa nu uit, mancati ciocolata- inlocuieste cu succes dragostea... De-acum vreo 2 ore am intrat iar intr-o sfera depresiva... Dar inainte, macar puteam sa ma manifest... Acum, in...

Gandindu-ma la ce sa scriu azi, mi-am dat seama ca locul asta, in care pot sa tastez tot ce-mi vine in minte, a devenit un fel de dependenta... Dupa cum se poate vedea, nici macar in timpul BACului nu m-am oprit... Si nu m-am oprit pentru ca imi place... Imi place ca am gasit un loc in care pot sa ma exprim cat de cat liber, unde lumea imi poate citi si intelege, sau nu, tot ce imi trece prin capsor... Zi obositoare si fara zambete... Nu mi-au iesit nici pe departe 43 de zambete... N-are rost sa mai insist, pentru ca oricum, s-a dus vremea in care depaseam chiar si dublul acestui numar... Cand nu numai ca zambeam, ci radeam... Gata cu zambitul... Nu imi iese si gata... In plimbarea mea de seara, ce a devenit deja clasica (eu si pensionarii ce ne mai plimbam pe strada aia, nu va zic care) ma gandeam ca ar trebui sa scriu ceva despre cuvinte... Desi e aiurea sa scrii despre ele, pentru ca eu consider ca ele sunt facute pentru a fi rostite... Doar prin rostirea lor le putem da adevaratul ...

Penultima zi din prima luna de vara... Penultima zi inainte de a o lua de la capat cu probele scrise... Maine pe vremea asta, voi fi stresul in persoana, ori voi fi cufundata pe taramul stiintei pana inspre dimineata... Tocmai am doua dezbateri- una despre capricii vs iubire... Alta, despre zambet... Despre care dintre ele ar trebui sa scriu azi? Nu stiu... Despre iubire- nu ma simt in stare, eu cea care credeam cu ardoare ca ea nu poate exista decat pe alta planeta si intre alte fiinte... Mda... Despre capricii, ce-as putea spune... Sunt tipice copiilor razgaiati, fie ei de 5 ani sau de 20-90 de ani... Am si eu ca toata lumea capricii legate de ceea ce e frumos, elegant, mirific sau supraomenesc, cum ar spune Oana... Vreau multe, de la mancare buna pana la haine, de la masini pana la oamenii care ma inconjoara... Insa eu cred ca e bine sa fii capricios in ceea ce privesc oamenii de langa tine... Nu ne putem insoti de persoane cu care ne-am simti rusinati, fie de aspect, fie de comport...

Am avut dubii cand am scris data... Parca nu-mi vine a crede ca s-au scurs deja 6 luni din anul asta... Zi plictisita/ plictisitoare, ploaioasa, care m-a indemnat spre pat si pierderea timpului in loc sa imi arate calea caietelor de geografie... Eh, asta e, ziua e deja pe terminate, si nu degeaba lumea spune ca o pauza e mereu bine venita... Acum vreo 2 ore, din lipsa de preocupari, am iesit in cautarea linistii pierdute... Exact aia n-am gasit... Dispozitia de seara mi-a fost stricata inca din primul kilometru de plimbare de genul acela de, nu pot sa-l numesc om, sa zicem specimen, care la volanul masinii lu' tac'su te intreaba: "Papushe, te fac o tura pana la mine acasa?" Tot ce imi lipsea, ca lumea sa mi se para si mai infecta... Scarba cred ca ar fi termenul cu care as putea denumi sentimentul cu care m-am intors acasa, da, tot eu cea care plecasem sa-mi adun gandurile, pe aerul curat de dupa ploaie... Se pare ca cer uneori prea multe, dar nu vreau si nu ma pot ac...

Racoare, inca de dimineata... Somn de noapte de vreo 5 ore- prea putin pentru oboseala ce ma doboara in ultima vreme... Ma plang din ce in mai mult ca mi-e dor de mine, ca vreau sa revin la normal, la Oana care eram odata... Inainte ca toate sa se fi revarsat asupra mea, nelasandu-ma sa iau o gura de aer mai mare, ca sa pot duce totul cu mai multa usurinta... Nu mai deschid iar subiectul... Azi am trecut de jumatatea razboiului si am mai eliminat inca un bolovan apasator... Tania ma vede casatorita, dar eu i-am explicat deja ca nu am cum, cel putin in momentul de fata... Nu mai sunt week-end-uri libere la restaurantele selecte... Am ajuns, impreuna cu Ralu, la concluzia ca cea de-a doua noastra meserie este cea de daydreamers... Da' stai un pic... Mai avem cumva o prima meserie?! Dupa ce i-am marturisit ca ascult un gen de muzica mai mult decat dubios chiar si pentru mine, si am si bombardat-o cu cateva super melodii, Violeta a tras concluzia: sunt "jale"... Promitator......

Pana acum, doua pietre luate de pe inima... Dar, mai raman inca 4 bolovani... Da, zic bolovani, pentru ca mi-e frica... De tot ce ne asteapta maine, dar si saptamana viitoare... Chiar de marti m-am temut de mirajul notei 10, iar acum ma tem si mai mult... Ar fi pacat sa o dam in bara acum, iar caderea ar fi de-a dreptul dureroasa... Pacat de toata munca de pana acum... Caldura mare, multe caiete, cafea de care am ajuns sa-mi fi sila, si incapacitatea de a dormi... Incerc din nou, imediat... Then, back to study... Nici apa nu mai racoreste, aerul oricat ar fi de cald tot imi umfla si inroseste ochii, iar picaturile ma tem ca vor deveni dependenta... Tot ce-mi doresc e sa treaca... Si daca ne gandim bine, saptamana asta s-a scurs, cu brio pana acum... Insa ziua de maine atarna de un semn de intrebare, de teama si de necunoscut...

Zi de pauza... Intre batalii, cum le-am numit ieri... Dar, la ora asta nu conteaza, am terminat cu subiectele pe ziua de azi, m-am documentat si am aflat ca nici la franceza nu ma va inghiti nimeni, cum nu s-a intamplat nici la romana... Ma enerveaza romanii nostri... Acum e canicula, nu e bine... Au fost ploi, nu e bine- gheata si inundatii... A fost iarna- e ger de crapa pietrele... Va hotarati, va rog, si ma anuntati si pe mine? Eu una prefer de 1000 de ori vara unei ierni cu -40 de grade si 3 straturi de imbracaminte + fular... Da, imi place sa port maiouri si nu pulovere groase, rochite fluflu si sandale... Toropeala mare... Si afara dar si-n mintea mea... Zilele trec atat de repede, iar maine cand ma voi indrepta iar spre Saguna, ma voi intreba daca traiesc momentul sau visez... E tarziu... Si asta seara nu mai ploua... E doar o caldura racoroasa, daca pot s-o numesc asa... Doar cate-o boare se mai simte din cand in cand, lasand in urma mirosul de asfalt incins... Da, am preluat ...

Noapte dormita pe jumatate, mult prea cald si mult prea multe ganduri, aiurea ce-i drept... N-am reusit sa vad nici luna portocalie, ci doar sa ma foiesc inutil... Ce-mi place e ca noaptea desavarsita nu mi-a stricat cu nimic activitatea de azi... Prima batalie a fost data, castigata cu brio, insa nu trebuie sa ne culcam pe-o ureche- razboiul de-abia incepe... A fost destul de incurajator ca am inceput cu dreptul, desi acum mi-e teama ca mi-o iau in cap... Deja, azi n-am mai facut nimic inafara de dormit si stat de povesti... Dar nu-i nimic, maine la prima ora a diminetii ma voi lasa cuprinsa, iar, de sentimente de vinovatie fata de inactivitatea mea, si sper ca ma voi mobiliza... Insa a spera nu e de ajuns, trebuie vointa... Soare prea mult, asfalt topit, ochi nenorociti de aerul conditionat... Acum se preconizeaza o ploaie, care sper ca ma va lasa sa dorm, nu va veni cu fulgere si tunete si nici nu va baga toti tantarii in casa... In zilele astea de canicula, cel mai mila mi-e de Bub...

Probabil v-ati fi asteptat sa nu mai am timpul necesar ca sa scriu aici, dar nu scapati asa de repede de mine... Desi BACul ne-a transformat din oameni normali in insomniaci... Eu una nu mai pot sa adorm... Nu pot dom'le si pace buna... Imi vin in cap tot felul de chestii aiurea, care nu sunt legate neaparat de examen, dar care nu imi dau pace, in general amintiri, senzatii, ciudat oricum... Daca stau si ma gandesc, inseamna ca am destul de mult timp la dispozitie, drept pentru care, degeaba ma plang ca nu mai pot... O zi mirifica, 50 de grade in camera mea, plus caldura degajata de computer si de creierul meu, mult ceai, 3 in 1, suc de soc, apa plata cu lamaie, de toate... Doamne ce combinatie! Mancare si mai multa, ca deh, stresul se cere alimentat... Sfaturi si incurajari inca de la 7.18 dimineata... Vorba Vanessei- in astfel de imprejurari poti vedea cine tine cu adevarat la tine... Si am vazut... Si sunt multumita... Aceleasi persoane care nu m-au dezamagit niciodata si nici n...

Nu va mai spun cat e... Stiti cu totii, si nu am chef sa-mi aud cateva... Nu ne mai arde de nimic inafara de stat lenesi cu capul printre caiete, desi mie mi-e cam greu sa nu ies din casa, sau sa vad doar cuvinte curgandu-mi prin fata ochilor... Din respect pentru creierul meu, am facut o plimbare scurta, dar nestresata de intrebari si supozitii... Cel mai mult ma enerveaza si ma agita mama... Eu sunt impacienta si total pe dos de ceea ce eram, iar ea... Ea e calma, se abtine de la a pomeni ceva de bac, imi spune ca orice as face, bine sau rau, sunt her baby... Da, incurajator, dar totusi... N-as putea niciodata sa arat atata putere de disimulare... Indiferent de ceea ce mi-ar spune, stiu ca si ea simte tot ce simt si eu, ca ii transmit orice stare, ca suntem legate de o telepatie incontestabila... Nici sa plang nu mai pot... Parca totul s-a blocat in mine, fara nicio posibilitate de eliberare... Ieri am fost mai inspirata, si am scris despre vise... Ei bine, dupa ce m-am plans ca nu a...

Am spus de nenumarate ori cat mai e... Acum mai e doar un ragaz de 3 zile... Atat a mai ramas din asteptare... Si poate, cum mi-a spus bunica mea adoptiva, ar trebui sa ma bucur de perioada asta... Nu ma voi mai intalni niciodata cu saptamanile in care imi decid o parte din viitor... Si o sa fac si poze, da... Nimic nou... Doar plictiseala de asteptare, pot s-o numesc deja nerabdare... Nu mai am stare, ma misc tot timpul, mananc mult, butonez mai mereu orice am la indemana... In timp ce invatam azi, m-am trezit, brusc, uitandu-ma pe pereti... Si nu dupa cai verzi... Poate doar simteam nevoia sa visez... Nu e nimic rau in a visa, uneori e singurul mod de a trece peste toate si a merge cu fruntea sus mai departe... E drept, uneori visam prea mult, la prea multe, visam la irealizabil, la frumos... Si ne lovim... Ne lovim de un prag mult prea jos pentru fruntile noastre, ce ne readuce atat de fulgerator si de dureros la realitate... Si ne dam seama ca visul a fost degeaba, ca noi suntem to...

Am vrut initial sa postez o poezie, insa, parca toate imi descriu starea, si nu ma pot decide in privinta uneia singure... Ma simt vinovata, ca nu prea am facut nimic azi, azi, cand mai sunt doar vreo 4 zile pana cand totul se va declansa... Ma doare capul, ochii imi sunt rosii de la curent si ii chinui cu picaturi... Pe la mijlocul zilei, am crezut ca mi-am regasit macar un sfert din pacea interioara, insa cu trecerea orelor, imi dau seama ca nelinistea si incertitudinea devin tot mai aprigi... Anul trecut pe vremea asta, nu imi pasa de nimic... Eram deja in vacanta, nestresata de nimeni si nimic, libera sa pierd timpul... Acum s-a dus... Inca o dovada a faptului ca am crescut... Cand? Nici nu-mi dau seama... Si parca nici nu-mi amintesc cum era... De fapt, nici n-as vrea sa mai scormonesc prin timpul trecut, pentru ca mi-ar demonstra doar cat m-am schimbat... Si nu, nu imi place schimbarea, ci doar evolutia... Desi spiritul antreprenorial simte schimbarea si o transforma in oportunit...

O zi de pomina... Adica de dimineata si pana acum vreo 2 ore am stat cu nasul prin carti si foi... Destul... Pentru a ma detasa am ales sa fac o plimbare, prin aer mai mult sau mai putin curat, terminata cu o ploaie torentiala, cu nisip in papucei, si haine uuudeee... Aer mai putin inecacios, flori a caror miros se lasa spalat de suvoaiele de ploaie... Copii alergand, de frica sa nu cumva sa-i spele apa (pacat, ar fi facut baia pe saptamana asta), oameni ce se grabeau si se uitau cam ciudat la mine, cum ma "promenam" cu nepasare... Am reusit sa ajung acasa, intreaga, cu tratament la par cu apa de ploaie, si m-am simtit chiar ca un copil... Un copil incapatanat, ce refuza sa intre in casa, si se bucura cu adevarat de ploaie... Dupa mult timp de tensiune, si dupa ce am si plans azi, m-am simtit mai relaxata... Bine ar fi fost daca ploaia ar fi reusit sa spele si tot ce ma dezamageste, tot ce ma supara si tot ce nu imi da starea de bine pe care o afisam cu ceva timp in urma... A...

Multe lucruri pe care as vrea sa le scriu, insa nu am dispozitia necesara sa le tratez in mod serios... Asa ca o sa fac ce fac de obicei, adica o sa aberez... Ralu tocmai imi spunea ca se intampla ceva cu mine... As vrea sa cred ca revin la normal, dar... Neeaaah, chiar imi place ce am devenit: mai rea (decat ma considerau altii), plictisita si caustica, daca luam in considerare ca azi am redenumit anumite specimene ale societatii... Nu va spun, pentru ca o persoana e in pericol de a se simti, iar sansele de a mai vorbi vreodata se vor reduce simtitor... Pesi m-a facut depresiva, tocmai cand credeam si eu ca terapia prin ras a dat rezultate... Vanessa ma sperie- nu mai e ea, e study-holic, daca o pot numi asa, iar Pufuuuuu... Puufuuu e cel mai simpatic "fiint" pe care l-am cunoscut in ultima vreme, desi gradul meu de socializare e mai ridicat decat in perioada cand viata mea era roz... Acum e roz cu buline gri, la fel ca super-tricoul meu... Roz, pentru ca anul trecut pe vrem...