Simplu, Oana

  Astăzi nu mi-am găsit locul. De câteva zile funcţionez de parcă aş fi un cronometru numai bun de măsurat cât a mai rămas din tine. Ziua de azi am sperat să o petrec sub raze de soare. N-a fost să fie aşa, şi nu din pricina mea, ştii că te iubesc nespus, ci din a altora, care s-au încăpăţânat să-mi strice până şi ziua de azi. Ultima, ultima... pană la anul.    De când mă ştiu, sfârşitul tău mă prost dispune, mă întristează, şi mă face irascibilă. Anul ăsta sfârşitul tău a fost frumos. A trecut aproape o săptămână fără să văd nori pe cer, şi, culmea, deşi îmi place ca adeseori să le urmăresc călătoria de pe albastrul lui, acum nu le-am simţit lipsa.  Mi-ai fost dragă şi-n acest an. Şi pentru că ţi-am declarat iubirea, o să-ţi mai declar şi că tu eşti singura pentru care trec prin lunile reci. Prin toată iarna care mă chinuieşte cu haine multe şi cizme, zăpadă şi nas înroşit de frig. Esti singura care mă face să mă trezesc de dimineaţă cu un zâmbet mare pe chip, car...

Oare o fi cineva în stare să facă toate cele înşiruite în melodia asta, superbă de altfel? Garou - Pour l’amour d’une femme Quand j’ai croisé son regard Il était déjà trop tard Elle avait le sourire étrange Que les peintres donnent aux anges J’avais l’impression bizarre De l’avoir vue quelque part Par quel “appeal”, quel appel M’a-t-elle attirée vers elle Je l’ai suivie comme une ombre Dans ses nuits d’entre deux mondes Pour l’amour d’une femme Je tombe à genoux Je vendrais mon âme J’irais jusqu’au bout Ainsi je suis né Je suis condamné Condamné à vie A payer le prix Que devra payer Un homme qui se damne Pour l’amour d’une femme Autre part une autre histoire Au hasard d’un “cruising” bar Encore une qui me séduit Et m’invite dans son lit C’est dans une chambre d’hôtel Que je m’éveille avec elle Pour l’amour d’une femme Je tombe à genoux Je vendrais mon âme J’irais jusqu’au bout Pour l’amour d’une femme Pour l’amour d’une femme Longs couloirs de ma mémoire Vous ne menez plus nulle par...

Penultima zi din prima luna de vara... Penultima zi inainte de a o lua de la capat cu probele scrise... Maine pe vremea asta, voi fi stresul in persoana, ori voi fi cufundata pe taramul stiintei pana inspre dimineata... Tocmai am doua dezbateri- una despre capricii vs iubire... Alta, despre zambet... Despre care dintre ele ar trebui sa scriu azi? Nu stiu... Despre iubire- nu ma simt in stare, eu cea care credeam cu ardoare ca ea nu poate exista decat pe alta planeta si intre alte fiinte... Mda... Despre capricii, ce-as putea spune... Sunt tipice copiilor razgaiati, fie ei de 5 ani sau de 20-90 de ani... Am si eu ca toata lumea capricii legate de ceea ce e frumos, elegant, mirific sau supraomenesc, cum ar spune Oana... Vreau multe, de la mancare buna pana la haine, de la masini pana la oamenii care ma inconjoara... Insa eu cred ca e bine sa fii capricios in ceea ce privesc oamenii de langa tine... Nu ne putem insoti de persoane cu care ne-am simti rusinati, fie de aspect, fie de comport...