De ce exista cosmarurile?
Azi-noapte am avut un vis pe cat de urat, pe-atat de ciudat... Se facea ca un grup de excursionisti, ce mai tarziu s-au dovedit a fi englezi, si care se plimbau prin fata blocului meu, au intrat in masina, si-au facut poze- pe ea, sub ea, in ea, la volan, etc, etc... Cand am coborat, umblasera prin cd-urile mele, ba chiar cotrobaisera prin torpedou si prin spatiile de depozitare de sub cotiera [unde in mod normal tin maruntisul pentru parcari:))]... S-au linistit ei cu pozele, au plecat foarte entuziasti (nu stiu de ce), si a venit un idiot cu o masina gri, un Renault cred, si mi-a mutat dintr-o miscare masina din loc... Nu mai pomenesc faptul ca mi-a strambat usa de la portbagaj, in vreme ce supercar-ul lui nu patise nimic... M-am trezit... Broboane de sudoare pe frunte, eram rece, si inima imi batea ca un ceasornic de pe o cladire medievala- intr-un ritm sacadat, dar cu o putere pe care o simteam pana in varful talpilor... Prima reactie n-a fost sa ma uit pe geam, ci sa imi fac cruce...