După cum se poate lesne observa în header -ul blogului, astăzi m-au apucat din nou accesele de narcisism:D. Sunt obosită frântă, după un milion de găleţi de rumeguş cărate, din casă, de pe lângă casă, din, din, din... şi puse pe foc. Deh, curăţenie. Când am ajuns în Braşov, răspândeam în juru-mi acelaşi miros pe care îl are slănina afumată de casă. Pe lângă faptul că sunt ostenită, durerea-mi tipică de cap s-a autoinvitat şi deja instalat la nivelul căpăţânii mele bătute de soare. Am zis " bătute de soare ", dar nu, n-am făcut plajă, pentru că a fost cald doar cât să transpiri sub limbă şi nimic mai mult, plus că, ameţită cum sunt, am uitat să-mi pun costumul de baie în bagaj. Acum, în liniştea (presupusă) serii, cu o cană mare, plină cu ceai aburind, de fructe de pădure, stăteam cuibarită între perne şi mă gândeam că NU ŞTIU cum au trecut ultimele săptămâni. Mi-e nu-ştiu-cum să recunosc, însă am pierdut orice noţiune a timpului- nu-mi mai ajung zilele, deşi mă de...