Simplu, Oana

Ieri, de-abia ieşisem din bloc, când văd un ţânc ieşind, pe tricicletă, din parc. La colţul trotuarului, îl aştepta, presupun ca asta era, bunicul. Şi îi zice scurt ţâncului: Hai! Ţâncul: Unde, unde mergem? Haaai! Da' zi-mi unde merrrrgeeem?! Haaaiii!!! La o bere?! La o bere?! Din nou un " Hai !" retezat şi duşi au fost. Acum, următorul reportaj teve despre un alt copil căzut în comă alcoolică, în mod sigur că nu va mai constitui un motiv de mirare.

De câteva zile mă confrunt cu starea aia, dintre cele mai nenorocite, în care nu ştii de ţi-e bine sau rău. Să nu prind pe cineva că îmi spune că de vină " e astenia de primăvară " că nu ştiu ce-i fac. Nu înţeleg cum primăvara te-ar putea afecta în mod negativ, când totul în jur promite soare şi verdeaţă. În zilele trecute am încercat de cel puţin 10 ori să scriu ceva care să fie şi coerent aici, dar au rămas la stadiul de ciorne. V-am zis că trec uşor de la o stare la alta. Ieri am fost harnică, azi sunt leneşă- bine, am o scuză, e duminică. E şi Ziua Femeii/Mamei/Bunicii/Vecinei / a cui mai vreţi voi. Pentru mine, dintotdeauna, 8 Martie a prezentat o importanţă deosebită pentru că e aniversarea bunicii mele materne, una dintre fiinţele la care ţin cel mai mult. Deci, azi împlineşte tot vârstă rotundă- 80 de ani, şi mă gândeam ieri că înseamnă de 4 ori vârsta mea, iar Mama Talia nu dă semne de depresie. Ba din contră, toată ziua de ieri şi-a petrecut-o în bucătărie, pr...

Printre cele mai frumoase poze care dateaza din copilaria mea, se numara una facuta cu ocazia unui Mos Nicolae, pe cand aveam eu vreo 3-4 anisori... Imi pare extrem de rau acum ca nu pot sa o scanez, dar va explic in cateva cuvinte cam ce surprinde ea: eu- sezand pe scaunelul meu de mic copil, pe care il pastrez si acum, bunicul meu (matern) sezand pe fotoliu, si amandoi lucrand cu sarg la lustruirea cizmulitelor mele, in asteptarea Mosului... Nu imi pot explica de ce, dar poza asta e atat de vie ori de cate ori o privesc, si inseamna atat de mult pentru copilul ce sper ca nu va pleca niciodata dinlauntrul meu, incat acum mi-au dat lacrimile... Oricum e perioada din an in care ma las cuprinsa de fel de fel de sentimentalisme cu iz de bradut, ghetute si globuri fermecate, asa ca nu ma mira... N-a existat an in viata mea in care Mosii sa nu isi faca aparitia in cizmele sau sub pomul meu de Craciun, si mi-as dori asta pentru fiecare copil din Universul asta... De cand ma stiu, bunicul meu...