Simplu, Oana

    Fiindcă peste tot au apărut deja reclamele cu moşi Crăciuni, pachete de sărbători şi reni cu năsucuri roşii, profit de moment pentru a-mi face puţină publicitate.   Dacă vă doriţi nişte decoraţiuni de sărbătoare pentru masa voastră de Crăciun, sau pentru casă, vă invit să vizitaţi chictreatsbyoana.wordpress.com , sau pagina de facebook: https://www.facebook.com/ChicTreatsByOana .    Acolo vă puteţi vedea fotografii ale produselor deja realizate, alege coroniţele care vă plac si personaliza după bunul plac, după care îmi puteţi trimite comanda, pentru ca eu să le meşteresc:).   Spor la curăţenie şi la decorat casa!

      Faptul că uneori ni se iau lucruri, ne părăsesc oameni, sau nu ni se recunosc drepturi ne face adeseori să ne revoltăm. Însă de multe ori primim- daruri, oameni, recunoştinţă şi înţelegere- şi uităm să mulţumim.   Aşadar, dragii mei, să vă amintiţi, măcar acum, de Craciun, să adresaţi câte un ,,mulţumesc!" oamenilor care vă împlinesc viaţa, care vă iubesc, care vă dăruiesc din timpul lor şi din sufletul lor zi de zi.   E cel mai frumos cadou pe care îl puteţi oferi!   Nu-mi rămâne decât să vă doresc un Crăciun fericit, alături de toţi cei pe care îi preţuiţi, iar singurele excese pe care le faceţi să fie bucuria şi dărnicia!

  Al meu e gata de ieri- frumos şi arătos, împodobit în tonuri reci, conform cu vremea de afară:)

Vă doresc, simplu, un Crăciun fericit! Să aveţi trei zile în care să vă odihniţi, în care să vă bucuraţi de cei dragi.  Să aveţi grijă ce mâncaţi, şi mai ales cât mâncaţi, nu care cumva dintr-un Crăciun fericit să nimeriţi într-un salon de spital.   Vizitaţi-vă bunicii, mătuşile, prietenii, faceţi-le cadouri, iubiţi-i şi petreceţi de sărbători împreună cu ei.   Bucuraţi-vă de Crăciun- e o minune care durează doar trei zile!  

  Joia sau vinerea trecută, nu reţin exact ziua, am spus că ar fi cazul să merg din timp să cumpăr cadourile de Crăciun. Că mai adaug una, alta, făcute de mânuţele mele, asta e partea a doua.   Eh, şi iată-mă într-un magazin, stând la rând la casă (evident!), cu produsele puse pe bandă. În faţa mea, vreo două-trei persoane. Înaintea mea, un domn în vârstă, tare dichisit.   Aruncându-şi privirea la cumpărăturile mele, vede pe bandă un set de maşinuţe, pe care l-am cumpărat pentru Luca, şi mă întreabă:    - Domnişoară, aţi cumpărat şi benzina pentru astea? Am început să râd, pentru că a zis-o cu un ton atât de plăcut, şi cu o prezenţă de spirit atât de rar întâlnită, mai ales pentru un om care nu te cunoaşte, încât nu m-am putut abţine.   Voi aţi început cumpărăturile de Crăciun? Dacă vreţi o mână de ajutor, în cazul în care aveţi doamne sau domnişoare cochete în familie ori în cercul de prieteni, vă îndemn să alegeţi un cadou inspirat, de la C...

  Cred că e imposibil să nu fi aflat până acum că, în Ajun de Crăciun, la poarta latifundiarului din Pipera, a.k.a. Jiji, s-au adunat cirezi sute de oameni. Bucuria lui Jiji- i s-a dat şansa să behăie în faţa camerelor de filmat, şi să iasă cu fişicurile de 50 si 100 de lei în mână, ca să le împartă ţanţoş, în stânga şi în dreapta, "colindătorilor".   La o emisiune de mare rang erau două invitate (nici nu m-am sinchisit să ştiu cine erau, probabil că doar nişte femei fără căpătâi, din moment ce nu erau ocupate cu cozonaci sau sarmale în ziua cu pricina), care spuneau că nu e vina lui Jiji că s-au adunat oamenii acolo, şi nici a oamenilor, ci a celor de la conducerea ţării, pentru că i-au adus pe români în starea de disperare care i-a făcut să se calce în picioare la porţile latinfundiarului. Pe scurt, nu mult i-a lipsit ca să spună că Băsescu e de vină pentru claia peste gramadă şi dovada de incultură şi prostie infinită postată la porţile lui Gigi.      ...

    Pentru că e seara de Ajun, una din cele mai frumoase seri ale anului, şi pentru că şi voi îmi sunteţi dragi, vă mulţumesc că aţi trecut pe aici şi în anul acesta, şi vă doresc să aveţi parte de un Crăciun frumos, cu multă sănătate, căci fără ea nu putem îndeplini mai nimic, şi un An Nou excelent, în care să aveţi parte numai de zâmbet şi realizări!   PS. Nu uitaţi, moderaţia e cheia unor Sărbători liniştite, aşadar grijă mare la colesterolul din farfurie- prea multe sarmale, fripturi şi alte cele nu fac niciun bine:).

  Nu am fost niciodată prea apropiate. Mă iubea, o iubeam şi o respectam, îmi plăcea nespus prăjitura ei cu cremă de lămâie şi glazură de zahăr ars, dar care nu ţi se lipea niciodată de măsele. Îmi plăcea cum gătea, deşi toate mâncărurile ei erau dietetice, din pricina multor boli de care suferea.   Nu am auzit-o niciodată ridicând vocea. Nu am auzit-o niciodată certându-se. Era prea blândă ca să fie în stare de aşa ceva. În schimb, am admirat-o mereu pentru lupta cu moara de vânt de lângă ea.    Poate ca au existat momente în care am constatat că era mai afectuoasă cu celălalt nepot al său decât cu mine. Deşi eram verişori buni, deci egali. Poate pentru că el a fost mai răsfăţat, a reuşit să îi cunoască şi laturile pe care eu nu le-am întrepătruns pană la paisprezece ani.   De când am pierdut-o- în ianuarie vor fi nouă ani- nu am mai intrat în casa ei. Am vrut să mi-o amintesc mereu acolo, înconjurată de lucrurile minuscule cu care se ocupa cu atâta înde...

  De câteva luni, mai precis de pe la începutul lunii septembrie, când ajunsesem într-un moment de tensiune maximă, din care n-am crezut să mai scap vreodată (ca să vă închipuiţi starea, imaginaţi-vă câteva chingi care să vă strângă, tare de tot, trupul, mintea şi sufletul), mă simt protejată de o minune. Minunea cu pricina mi-a ieşit în cale în ziua apogeului stării de tensiune, în care mi se parea că nu mai pot merge înainte, dar nu mai pot nici da înapoi, o zi pe care nu cred că o să o uit prea curând. A fost ceea ce poate unii numesc semn divin. A fost o mână care m-a ajutat să mă ridic, o chemare ca o îmbrăţişare, o privire care mi-a ramas şi astăzi întiparită în minte, a fost ceva, ceva minunat, care mă face să mă întorc în fiecare săptămână, în acelaşi loc unde am întâlnit-o pentru prima dată. Şi, de fiecare dată, îmi oferă acelaşi ajutor, îmi împlineşte visuri ce pot părea minuscule, sau absurde, sau cum mai vreţi voi, de-ar fi spuse cu voce tare.    Pentru aceste...

Da, acesta chiar e cel mai frumos cadou pe care Braşovul îl putea primi în prima dimineaţă de Crăciun.

    După ce astă-seară am petrecut una dintre cele mai drăguţe şi de suflet seri de Ajun, în compania unor oameni care simt eu că mă iubesc mult, mult, mult de tot, şi pe care îi iubesc şi respect la infinit, nu puteam să nu trec şi pe aici, cu un gând frumos şi pentru voi.   Ca să nu mai lungim vorba, pentru că e târziu, şi mai toţi suntem obosiţi de atâtea pregătiri, cu burticile pline deja de sărmăluţe, cozonaci, şi tot ce vă mai place vouă, vă doresc să aveţi parte de un Crăciun frumos, petrecut în mijlocul familiei şi a prietenilor adevăraţi, cu un Moş care să vă îndeplinească cele mai ambiţioase dorinţe.   Ne întâlnim tot aici, peste o zi-două, când adunăm ceva frumos de povestit, şi fotografii frumoase de arătat!   Crăciun Fericit, dragii mei!

 ... am reţeta perfectă pentru a vă dezmorţi: gândiţi-vă la cadourile pe care trebuie să le cumpăraţi pentru toţi cei dragi. Niciunul la fel, dar totuşi egale în semnificaţie, simpatice, dar nu demne de uitat într-un dulap, şi cu o prezenţă îndeajuns de puternică, pentru ca ori de câte ori destinatarii cadourilor le vor vedea, să ştie de la cine le-au primit.   Asta am îndrăznit eu să fac în vreme ce încercam să adorm, şi am fost instantaneu în picioare, de parcă mi-ar fi fost aruncată o galeată cu apă rece în pat.   Până la data aşezării cadourilor sub braduţi, aka seara de Ajun, mai sunt 13 zile, timp suficient (încă) pentru evitarea aglomeraţiei (sau a sfarşitului lumii, aşa cum îmi place mie să îi spun), cât şi pentru căutarea inspiraţiei.   Spor la cadouri!:)

Da, acum sunt convinsă. Crăciunul e o minune, ce durează trei zile. Şi atât. Tot ce rămâne în urma lui e bradul pe care îl mai aprindem în fiecare seară (la mine, serile se prelungesc până prin februarie), momentele frumoase petrecute alături de cei dragi, imortalizate în poze, cadourile (Ineeelul!)... şi tot ce-am mai adunat prin suflet în aste trei zile. Astăzi am stat în casă. Din cauza vremii, care m-a făcut să fug de tot ce ar fi însemnat ieşire, şi din cauza vizitelor de ieri şi alaltăieri. I needed a break:). Şi, cum tot azi am avut timp ca între o felie de plăcintă cu brânză dulce şi încă una de cozonac made by Oana , să mai întreprind şi câte-o meditaţie, am ajuns la concluzia că ultima zi a unei sărbători (adicătelea Crăciun ori Paşte) îmbolnăveşte. Pentru că, vrând-nevrând, o petreci stând. Mai ales dacă pică duminica, iar afară e umed, şi rişti să-ţi strici şi coafura. Şi tot stând, şi stând, şi stând, te muţi dintr-un pat în altul, mănânci, discuţi cu cei de prin casă, ...

Da, acesta e un Crăciun perfect. De ce? Pentru că, până mai adineauri, l-am petrecut fiind musafir. Poate pentru că m-am săturat să fiu tot eu cea care îi primeşte pe unii şi pe alţii, care întinde mese, curăţă firimiturile de pe sub ele, şi spală mormane de veselă, ori, ce ştiu eu, o fi vrut soarta să mă fac şi eu musafiră , măcar o dată în viaţă. Pentru mâine nu am încă niciun plan de vizitare a cuiva, dar sunt deschisă oricărei invitaţii, pentru că a început să-mi placă. (Şi când mă gândesc că tot eu mă întrebam ce pisici găsesc unii de se tot trezesc la noi în vizită!) Lăsând gluma la o parte, aste prime două zile de Crăciun au fost întru totul agreabile, dacă e să omitem personajul care, invariabil, de trei ani încoace, îmi strică măcar una din cele trei zile de sărbătoare. Dar a trecut. Dacă am reuşit să învăţ ceva anul acesta, atunci acel lucru e nesimţirea. Dar nesimţirea aia nevinovată:D. Vorbim despre asta şi la momentul bilanţului. Nu ştiu cum sunt alţii, şi mă ref...

Ceea ce nu mi-a plăcut, şi nu-mi place nici acum la ziua asta sunt urările de Crăciun. Sau de Sărbători. Sau de ce-or fi ele. Nu toate mesajele sunt enervante. Ci doar cele care se observă de la o poştă că sunt culese de pe goagăl , cu urări "glumeţe", care mai de care mai de prost gust. Şi care mai sunt şi trimise pe mecanismul "selectez toată lista de contacte + send message". Neah, nu aşa se face. Faptul că în ultimii ani tipul acesta de mesaje s-au înmulţit, devenind o modă care îmbogăţeşte companiile de telefonie, m-a făcut ca, anul trecut, în seara de Crăciun, şi în cea de Anul Nou, să îmi închid telefonul. Dacă vrei să îi spui ceva cuiva, să îi faci o urare de Sărbători, sună-l. Sau scrie-i chiar şi un mesaj sau un e-mail. Dacă nu eşti în stare să personalizezi mesajul, scrie un simplu "Sărbători Fericite". Dar crede în ceea ce scrii acolo, căci altfel toate vorbele sunt egale cu zero, ba chiar îl vor mai şi enerva pe destinatar. Ieri m-am ...

Aseară am făcut cozonac. Da, da, nu vă uitaţi cruciş- vraiment eu l-am făcut. Sub atenta îndrumare a lui maman , am adunat ingrediente, am cernut făină, am ras coajă de lămâie şi de portocală, am amestecat drojdie cu lapte şi le-am pus la dospit, am frământat aluatul într-un castron mai mare decât mine, am pregătit umplutura, din nuci şi mac... Şi am reuşit. 6 cozonaci mari şi frumoşi, plus încă o plăcintă cu brânză dulce şi stafide. Până azi-dimineaţă am dormit ca un prunc. Mai ales că aseară, în timp ce cozonacii erau la copt, am lăsat toate uşile din casă deschise, ca să se răspândească aroma aceea care înnebuneşte pe oricine. Acum sunt obosită moartă. Azi am făcut curat. Din nou, deşi săptămâna trecută fusese făcută curăţenia generală. Dar, cum la mine nimic nu e niciodată prea curat... Presupun că ăsta e unul din marile mele defecte- văd mizerie chiar şi acolo unde nu e. La amiază, după ce-am împodobit şi bradul, privind în acelaşi timp şi la circoteca " Boc 4 în Parlamen...

În urmă cu trei luni (ce repede-au trecut!) ne plângeam, care mai de care, că a venit toamna, cu tot ceea ce înseamnă ea- frunze multicolore, ploi, frig, şi deprimare. Acum nimeni n-a mai plâns după toamnă. Nimeni n-a mai avut timp să observe că s-a terminat şi cu ea, că s-au mai dus încă trei luni din viaţa noastră, că s-au putrezit bilioane de frunze, şi au plâns după Soare miliarde de oameni. E oficial iarnă. Şi mă bucur că nu e încă frig. Dacă ar ţine vremea tot aşa până în primăvară, ar fi perfect. Poate că doar de Crăciun ar da bine în peisaj nişte zăpadă, dar în rest, no thanks. Luna decembrie mă bucură, pe de-o parte, mă întristează, pe de alta. Mă bucură fiindcă, din prisma Sărbătorilor, mi se pare cea mai simpatică perioadă a anului. Vin Moşii, of course, dacă am fost cuminţi; se coace cozonac, se face piftie (maman deja mi-a potolit pofta:D), se scot zeci de globuri, ghirlande, ce se agaţă în brăduţi; coroniţe pe uşi, se pregătesc cadouri, se aleargă de colo-colo în că...

De cand ma stiu, ma deprima ultima zi a sarbatorilor... In special de Craciun, parca e menita sa ne demonstreze inca o data ca minunile dureaza doar 3 (trei) zile- trist... Azi e prima zi, dupa inca vreo 2 petrecute numai lenevind si mutandu-mi corpul inert dintr-un pat in altul, in care mi-am zis "GATA! Trebuie sa ma misc!"... Noroc ca, desi sunt gurmanda si destul de pofticioasa, am o limita in ceea ce priveste mancarea- doar n-o sa pun la loc in 3 zile toate cele 4 kilograme de care am scapat in ultima vreme... Pentru ca lunea mi-am petrecut-o asistand la pregatirea mancarurilor, si "am degustat" de la maioneza de casa si creier pane, pana la cozonaci si alte prajiturele aromate, azi trebuia sa "iau" aer- altfel nu se mai putea... Am gasit locul in care miroase a alb, desi nu e cel la care ma gandisem initial, si in care din pacate momentan nu se poate patrunde decat cu elicopterul, in care zapada troneaza peste tot ceea ce a insemnat vegetatie si pest...

As fi vrut sa va povestesc cu ce m-am "ocupat" zilele astea, dar prefer sa va arat si voua cu ce m-am delectat azi... Auditie placuta:) !

M-am tot gandit de cateva zile, ce-ar trebui sa va urez, ce fraze ar trebui sa incropesc, in asa fel incat sa nu sune a ceva ce-ati mai auzit si a devenit deja cliseu... Si mi-am amintit de ceva ce citesc eu, de vreo 3 ani incoace, in fiecare zi de Ajun de Craciun - am gasit un mic dar perfect pentru voi, care va va face sa va ganditi de 2 ori inainte de a-i cere Mosului cine stie ce extravagante, in vreme ce unii oameni nici nu simt spiritul sarbatorii... Tot ce-mi mai ramane mie de spus e ca va doresc sa aveti parte de toata sanatatea din lume- daca o avem, putem cu usurinta sa fim fericiti si sa dobandim tot ceea ce ne dorim cu ardoare... CRACIUN FERICIT, dragii mei!!! Poveste De Craciun Cu foarte multi ani in urma, atat de multi incat le-am pierdut sirul, traia intr-un orasel din sudul Braziliei un copil de vreo 7 anisori, pe nume Jose. Isi pierduse parintii inca de mic si fusese adoptat de o matusa zgarcita, care, desi avea o gramada de bani, nu cheltuia aproape nimic cu nepotul...