Diverse
Am cei mai tari vecini. Îi apucă ascultatul manelelor, ţipatul şi aruncatul obiectelor prin casă taman când mă aflu pe tărâmul ştiinţei, luptându-mă cu cele 600 de pagini de Teoria obligaţiilor. Azi am primit nişte piersici. A fost cel mai inspirat cadou din ultima vreme, însă nu m-am putut atinge de ele, pentru că odată ajunse în contact cu dinţii par pietre mai degrabă decât fructe coapte. Mi-e dor de piersicile neaoş româneşti, crescute pe drumul de Constanţa, şi de cele cumpărate de la Chişinău, din care maman făcea cel mai bun compot. Aseară am făcut salam de biscuiţi. Cel de-al doilea în decurs de o săptămână. La noi în casă nu s-a făcut niciodată aşa ceva, şi mă rog de când eram mică de maman să-mi facă. În cel de aseară am pus şi vişine din dulceaţă, şi bucăţele de nuci. A ieşit mmiaamm-mmiaaamm, o să îi fac poză ca să vedeţi şi voi ce talent în bucătărie am ajuns- chipurile. Mi-e dor de soare. În weekend voi recupera cel...