Simplu, Oana

 De dimineaţă. Fosta carieră de piatră. La plimbare. Biserica din sat. Bubu, de veghe pe gard. Mama-model. ~ va urma ~

   Săptămâna trecută, adică săptămâna post-s(tr)esiune, a fost dedicată somnului, mâncatului, topitului sub soare, shopping-ului, şi deserturilor. Cam pe miercuri-joi, mă săturasem de inactivitate, parcă mă furnicau tălpile şi palmele să întreprind ceva.   Ei bine, în weekend, ori am muncit, ori nu am mai muncit. Ieri dimineaţă de-abia am putut să mă mişc prin curte şi să mănânc, atât de tare mă durea tot corpul. Astăzi, toate durerile s-au ,,scurs" în picioare, care mă dor atât de tare încât nu pot sta, şedea, merge, urca sau coborî. Cert e că astăzi, luni, a fost mai duminică decât a fost ieri, duminică, având în vedere că nu am putut face absolut nimic.   Pentru că nu am chef de prea multă vorbă, şi pentru că nici forma fizică nu-mi permite să-mi prelungesc şederea aici, vă arăt mai bine nişte poze din weekend-ul ce tocmai a trecut.   Aşa arată dimineaţa. Cum ai putea să te trezeşti prost dispus?!   Flori de mac.     Peşte pe grătar, scu...

  Apus de iulie. 

  Dimineaţa de azi a fost una pe gustul meu.    Dansul avioanelor de război,  parada militară a tuturor regimentelor armatei, încheiate cu zborul elicopterelor, paraşutarea unor militari şi aterizarea lor în Place de la Concorde. Puteţi să vă delectaţi cu poze şi cu înregistrarea întregului eveniment aici .

Nu ştiu exact ce-a fost cu mine azi. Vă zic imediat cum şi de ce, dar acum vă spun de Lună- e pe jumătate, are un soi de burtică, şi e roz. În fiecare seară pare tot mai frumoasă:) Aaaşa. Ziceam că am fost ciudată. Pentru că am stat home alone aproape toată ziua, şi pentru că n-am avut "obstacole" în cale, m-a apucat hărnicia. Am răsturnat toată casa cu susu-n jos şi jos-un sus şi am făcut curăţenie. Nu de alta, da' mi-a murit menajera . După lupta purtată cu praful, tot nu mi-am găsit locul. De câteva săptămâni, papilele mele gustative zboară cu gândul la nişte compot de corcoduşe galbene. Tot de cateva săptămâni, mă chinuiesc să fac rost de câteva corcoduşe, poate, poate, reuşesc să-mi potolesc pofta. Nici vorbă să găsesc un pomişor mai accesibil ca înălţime, nici aici, în Braşov, şi pe nicăieri pe unde-am mai fost, şi nici pe cineva dornic să mă ajute în desfăşurarea proiectului " Corcoduşa Galbenă ". Dacă am văzut că nu şi nu, de câteva zile mi-a trăsn...