Simplu, Oana

  Emil Boc a anunţat astăzi depunerea mandatului guvernului, după, aflu acum, 1100 de zile în fruntea acestuia.  1100 de zile în care orice s-ar fi întâmplat în ţară, bun sau rău, Boc era de vină. S-au diminuat cu 25% salariile bugetarilor? Boc era de vină. Ninge şi bate viscolul? Boc era de vină. Scade sau creşte economia ţării? Doar Boc era de vină. Apostu ia şpagă? Evident, tot Boc era vinovat.   Rămâne de văzut cine se încumetă să preia postul de ţap ispăşitor al ţării, şi, mai ales dacă Parlamentul îl va agrea. PS. Discuţie astăzi, la farmacia veterinară:   Vânzătorul: - Am auzit că o pun pe Boagiu în locul lui Boc...   Un nene care spărgea seminţe între dinţi: - Aoleu, aia are tocul de-un metru!   Eu, neputând să mă abţin: - Vi se pare că are vreo relevanţă înălţimea tocului? Contează ce are în cap! (Ai naibii misogini!) PS2. Mi-ar plăcea enorm de mult ca peste vreo 2-3 luni să iasă protestatarii în Piaţa Universităţii ca să îl ceară pe Boc înapoi ...

Sunt trei zile de când Băsescului i-a fost validat noul mandat de şef al statului. Tot în aste zile, Mr. Băse s-a preocupat să-şi răsplătească lingăii fideli, mai precis membrii Cancelariei Prezidenţiale, pe care i-a decorat cu tot soiul de globuri de Crăciun Ordine. Pe lângă ei, şi nişte cercetători ai Academiei Române, ce s-au ocupat de elaborarea Dicţionarului Literaturii Române, şi de editarea unor volume de Eminescu. Mă miră, dar presupun că a făcut-o pentru a închide gurile slobode ce contestă decoraţiile oferite alor lui. Ieri discutam cu o persoană, aprigă susţinătoare de-ale lui Băse, atât în timpul campaniei, cât şi după alegeri, şi încrezătoare nevoie mare că acesta va face, şi va drege. În cadrul discuţiei, am ajuns şi la politică, căci deh, la noi a ajuns subiect notoriu, mai ceva ca vremea la englezi. Şi îmi spune, désolée : Nici prin cap nu mi-ar fi trecut că Băsescu îl va numi premier, din nou, pe Boc. Mă uit la ea pe sub gene: Acu' serios, tu chiar te aştept...

De când nu mai avem Guvern, cei de prin ministere, dacă tot freacă menta pe bani de la buget, se îndeletnicesc şi ei cu ce pot. Sunt onorată să aflu că lecturarea blogului meu se regăseşte printre sarcinile ministeriale ale MAI :)).

Termenul din titlu nu e creaţie proprie, ci e învăţat proaspăt, de la un reputat domn care îmi e şi profesor. Când l-am auzit m-am tot gândit ce-o fi vrând să însemne. Dar cred că tocmai am primit cea mai pertinentă explicaţie. O găsiţi şi voi, integral, aici . Ştiţi care-i treaba gravă? Că specimenele astea se joacă cu noi, şi pe banii noştri.

Ok, dacă e necesar, o spun şi eu: Guvernul- piticot a picat. Zic eu, a primit fix ce-a meritat, după cele 8 luni de mandat. Moţiunea de cenzură a constituit subiectul zilei, în ziare, la teve , pe stradă, la radio, cred că şi în Cosmos. Şi tocmai din acest motiv, n-o sa pălăvrăgesc şi eu, aici, pe aceeaşi temă. Pentru că astăzi s-au întâmplat lucruri mult mai importante. Ştiam eu că toamna e un anotimp amăgitor. Acum e, peste o zi nu mai e. Azi, de pe coama Tâmpei au dispărut frunzele. Frunzele acelea perfect colorate, în nuanţe ideal îmbinate. Vântul le-a plimbat prin aer, le-a izbit de ferestre, de vitrine, de parbrize. Ploaia le-a condamnat la putrezire, lipindu-le de asfalt. Tălpile pantofilor le-au călcat, îngropând poezia toamnei. De-acum, au mai rămas doar crengi goale. Tot azi, am făcut ordine în garderobă. Ca de nenumărate alte ori, am ajuns la concluzia că am prea multe haine. Şi că, implicit, acest fapt mă face să întârzii minute în şir, ori de câte ori trebuie s...

"Dacă o structură de putere, prin totalitatea actelor sale, nu reuşeste să obţină încrederea populaţiei, şi deci, nu se bucură de atributul legitimităţii, ea nu se poate transformă într-o autoritate recunoscută şi acceptată, chiar dacă formal îşi păstrează caracterul de putere legală. Legalitatea unei guvernări, calitate definită prin faptul că a preluat puterea prin mijloace legale, recunoscute, prin proceduri democratice, precum şi prin faptul că respectă normele constituţionale şi limitele prescrise pentru acţiunea sa de cadrul legislativ în vigoare, poate rămâne una strict formală în absenţa legitimităţii sociale şi politice. De exemplu, incapacitatea unui guvern- care a fost instaurat prin proceduri legale- de a propune şi aplica soluţii acceptate la agenda problematică a societăţii, de a rezolva în mod eficient problemele publice, are drept consecinţă, mai devreme sau mai târziu, erodarea legitimităţii sale, deşi respectivul guvern îşi poate păstra calitatea formală de guver...