Simplu, Oana

     Ieri, într-o plimbare făcută prin ger şi soare, de-a lungul uliţei principale, iată ce-am găsit: ... o ceată de copii îmbujoraţi, care strigau de bucuria zăpezii şi a iernii, un căluţ splendid care îi plimba într-o înşiruire de sănii invelite-n pături groase, şi un câine care se distra alergând cu patos după ei.       Să mai zică cineva că e nevoie de staţiuni pretenţioase ca să te distrezi în zăpadă!

  Astăzi am petrecut câteva ore bune la bunicii mei, pentru că le promisesem să îi ajut la curăţenia de Crăciun. După ce am luat prânzul împreună, m-am aşezat la taclale cu tata Liţi, aşa cum îi spun eu bunicului meu matern, şi iată ce mi-a povestit, à propos de vremea de afară: - Când eram încă acasă (acasă însemnând o comună din judeţul Tulcea, cam la 30 de kilometri distanţă de oraş- n.a.) nu mai ţinea nimeni cont de gerul de afară. Iarnă, ne trezeam cu noaptea în cap, mâncam o bucată de pâine cu ceva slănină, beam un pahar de vin, ca să ne încălzim, ne urcam în car, şi plecam către lacul Razelm, după stuf. Pe lac mergeam cu căruţele ca pe şosea, atât de îngheţat era. Aveam un soi de unealtă cu care tăiam stuful, nu tulpină cu tulpină, ci snop. Îl încărcam în căruţe, mai mâncam ceva, pe apucate, şi plecam înapoi către Valea Nucarilor. Pe drumul spre casă erau atâtea care, încât se forma un adevărat convoi.   Şi cu toate astea, nimeni nu mai dădea coduri galbene, port...

  Cel mai frumos lucru pe care îl putem face pe frigul ăsta cumplit e o plimbare cu sania trasă de cal.  PS. Nu uitaţi acasă păturile, în straturi cât mai multe, şi ceaiul fierbinte sau vinul fiert cu scorţişoară, după gustul fiecăruia:)

Aveţi o fereastră la dispoziţie? Da? Perfect! Aşezaţi-vă confortabil, şi, fără a o deschide, căci riscaţi să vă îngheţe năsucurile, priviţi în soare. Vedeţi minunile cum se zbat şi strălucesc? Şi când te gândeşti că ne străduim atât ca să găsim măcar o fărâmiţă de frumos în tot haosul ăsta din jur. PS. Aştept de două luni ca să se depună chiciură pe copaci. Azi-dimineaţă am fost foarte mulţumită.

Dacă nu mă înşală memoria şi numărătoarea, să tot fie vreo 4-5 zile de când ne place să ne autointitulăm "polul frigului". Pe lângă asta, toate buletinele de ştiri, emisiuni de radio, articole de ziar, bloguri, tratează acelaşi subiect: FRIGUL. Dacă tot ne place aşa de mult să dezbatem vremea, înseamnă că ne transformăm în britanici. (We only wish we did!). Ceea ce urăsc la vremea asta nu sunt temperaturile, şi nici faptul că centrala duduie tot timpul. Ba dimpotrivă, ador că pot avea un motiv să nu ies din casă, şi să mă cuibăresc mai bine în şalul meu mov, cu botoşei în picioare. Urăsc, în schimb, atitudinea tuturor în faţa frigului- toată, dar absolut toată lumea se plânge. Păi, scuzaţi-mă, dar n-aţi vrut voi iarnă adevărată? Cu frig, cu zăpadă, cu pârtii? Acum că o aveţi, de ce mai comentaţi? Şi de ce umblaţi pe stradă precum nişte saci diformi? Nu văd nicio scuză în faptul că e frig afară, pentru cele ce ies din casă cu fuste peste pantaloni, pentru cei ce târăsc...

... Sau chiar e frig de crapă pietrele?! Brrr. Ieri am fost încotoşmănată mai rău ca la Polul Nord, dar tot am reuşit performanţa de a mă alege cu degetele îngheţate, chiar şi prin mănuşi. Când am ajuns în casă, am zis că nu mai vreau să ies până la primăvară afară. Brrr. Azi-noapte, pe la 4, nu ştiu cum se face, dar eram cam sătulă de somn. Aşa că m-am dus până la fereastră, să privesc lumea. Şoc- ningea! Îmi venea să îi înjur pe toţi cei care îşi doriseră zăpadă, ca să completeze imaginea "de poveste" a oraşului. Am adormit furioasă. Dimineaţa, ce poate fi mai plăcut decât să deszăpezeşti maşina? Mai ales la statura mea impozantă, de unu şaizecişiceva , mă descurc de minune. Ce poate fi mai plăcut decât să îţi uiţi mănuşile acasă, să îţi iei o haină prea scurtă, şi nici băscuţă să nu ai pe cap? Nimic, vă zic eu. Eh, trecând peste capitolul "prea subţire îmbrăcată", deszăpezitul ăsta îmi cam place- dacă n-ar fi frig, nu e chiar un exerciţiu de dezmorţire dezagreab...