Simplu, Oana

  Nu vă grăbiţi să vă gândiţi la prostii, vă rog!  Săptămâna trecută, la cumpărături, am remarcat faptul că ouăle s-au scumpit suspect de mult, mai ales că nu vine nici Paştele, şi cu atât mai puţin, Crăciunul, căci astea sunt ocaziile de boom a preţului oualor.   Astăzi, mare agitaţie în mass-media pe marginea faptului că majoritatea fermelor din ţară se află "în criză" de ouă, din pricina temperaturilor scăzute din ultima vreme, dar că în maxim 10 zile vor reveni la normal atât producţia, cât şi preţurile.   Acum, am o sugestie- dacă tot ne invita acum ceva ani respectabilul domn Adrian Năstase să îi numărăm ouăle, de ce nu scoate dumnealui ţara din criză, cu găinile superperformante de Cornu? 

  Citind acest articol , constat că nu ne-am lepădat nici măcar acum, după doi ani buni de criză, de obiceiul de ne agăţa de te-miri-ce/cine, atunci când vine vorba de a ne rezolva problemele.      Profesorul meu de filosofie din liceu ne-a spus, la un moment dat, un lucru pe cât de simplu, pe-atât de veridic: în preajma unui test, e mai bine să înveţi decât să spui rugăciuni.   Raportându-mă la spusele dumnealui, găsesc că ieşirea din (orice fel de) criză poate fi posibilă doar prin (multă) muncă şi dăruire, prin iniţiativă şi colaborare. E drept, partea spirituală poate avea un oarecare rol în cadrul reuşitei, dar nu esenţial.   Părerea mea, de om adânc cufundat în aşa-zisa criză...

   Domn' Popescu de la Statistică DGFP Braşov anunţa cu gura până la urechi că "o să ieşim din recesiune, încet dar sigur" .   Însă, domn' primar George (cu accent englezesc, vă rog) Scripcaru îl contrazice. Aflat la inaugurarea unei creşe construite de municipalitate, al nost' primare a refuzat să taie panglica, invocând scuza economiei de criză. A preferat să dezlege şi să strângă grijuliu panglica, returnând-o directoarei creşei, "că mai trebuie şi altădată".   Întotdeauna m-au amuzat oamenii care-şi dau cu stângul în dreptul. Îl includ în categoria aceasta şi pe Ion Popescu, care, dacă nu mă înşel, acum câteva săptămâni se plângea pe la televiziuni în legătură cu încasările slabe la bugetul de stat, iar acum vede totul în roz, alimentând parcă speranţa deşartă celor a care trăiesc cu impresia că aşa-zisa criză va trece făcând nimic, ori trăind din bani veşnic împrumutaţi.   Despre Scripdzi, ce să mai spun? Asfaltăm şi reasfaltăm o bucată de drum...

Într-una din serile trecute, am deschis televizorul (mare eveniment mare), şi în timp ce butonam în căutarea a ceva îndestulător de inteligent pentru a putea fi privit, îmi apare-n drum OTeVeul. Superbă televiziune, şi mai superb moderator- la ora aia era papagalul de Diaconescu. Invitatul, un cap-pătrat şi mai mare- stimabilul domn premier, Emiluţ Boc. În cele 30 de secunde în care am zăbovit pe canalul cu pricina, Boc zicea, citez, că deşi şomerii sunt mai mulţi acum, la începutul anului, numărul lor va scădea în ultimul trimestru al acestuia. La faza asta o întreb pe maman , care era lângă mine, unde mama lu' Boc dispar, sau unde se angajează cei mulţi din prima parte a anului, care vor fi puţini în ultima? Pleacă şi se angajează pe Marte, sau...?! În faţa întrebării, maman zice: Îţi scapă ceva. Şomerii cei mulţi nu pleacă nicăieri, ci devin puţini prin sinucidere;). PS. Acum încerc să desluşesc şi logica aritmetică a afirmaţiei 18-16=4 .

Poate că o să zici că sunt un pic răsfăţată, căci sunt deja la a doua scrisoare, iar alţii n-au apucat să-ţi scrie nici măcar una. Dar eu nu-ţi scriu numai pentru mine. Nu ştiu dacă printre atâtea scrisori pe care a trebuit să le citeşti , şi cadouri de împachetat, ai mai avut timp să priveşti înspre lume, şi înspre noi, românii. Şi tocmai de asta îţi scriu- ca să îţi zic ce şi cum. CNN a difuzat o serie de reportaje care urmăresc prăbuşirea comunismului în Europa de Est, intitulată sugestiv " Autumn of Change ", şi care include şi povestea decăderii regimului ceauşist , în România. Nimic rău în asta, doar că mi se pare dubios că e nevoie ca alţii să ne "sărbătorească" libertatea. Noi, în afara faptului că am câştigat-o ( pe spinarea altora), precum şi a nesiguranţei cu care profităm, mai mult sau mai puţin, de ea, nu facem nimic. După 20 de ani, oamenii din jurul nostru au rămas, într-o oarecare măsură, aceiaşi. Să-ţi spun de ce cred eu asta: În zilele noast...

Într-una din zilele trecute, un prieten de familie îmi povestea cum, în urmă cu ceva luni, aflându-se în dificultate financiară temporară, pentru că nu îşi primea banii de la beneficiarii serviciilor pe care le presta, a cântărit situaţia, şi a ajuns la concluzia că ar putea să îi ceară ajutorul unui unchi de-ai săi. Ajutor care consta în împrumutul a vreo 3000 de lei. Unchiul i-a dat banii, toate bune şi frumoase, trece "perioada de creditare" stabilită, unchiul îşi cere banii, nepotul îi pregăteşte, se duce la unchi acasă, ca să îi restituie suma. Scoate banii, îi dă unchiului să îi numere, iar unchiul, cu ochii sticlind a speculă, îi zice răspicat: Tre' să îmi dai şi comisionul de ATM. Când ţi-am dat banii, i-am scos de pe card, şi banca şi-a luat comisionul. Nepotul ce să mai zică, să se pună cu nebunul? A scos alţi bani şi i-a închis gura unchiului. Acum, haideţi să stăm strâmb şi să judecăm drept. Comisioanele de ATM se încadrează undeva în jurul a 0.15% până ...

De mici învăţăm că avem drepturi şi obligaţii. Obligaţii ce cresc proporţional cu vârsta, ajungând de la cele casnice, cum ar fi aranjatul hainelor în dulap, până la cele sociale, fiscale, sau pur morale. Acum mă refer la acele obligaţii serioase- fără să fac nicio teoretizare a termenului de obligaţie, căci nu mă simt datoare nimănui să demonstrez că am învăţat civilul de anul trecut. Ca să trecem la subiect, Meluţa Berbecescu, de fapt nu Meluţa Berbecescu-Meluţa Berbecescu, ci persoana juridică pe care o reprezintă, adică SC Cireşel Camionescu SRL, are ca obiect de activitate, conform codului CAEN, în termeni cât mai populari, cărăbănirea mărfurilor de colo-colo. Mărfuri ai căror beneficiari sunt căsuţe de expediţii, fabrici de licori, de cosmeticale, de veşminte, depozite de mobilier, şi alte alea. Conform regulilor lumii în care trăim, pentru că societatea Cireşel Camionescu să îi încarce, plimbe, şi descarce marfa societăţii Magazinescu, ambii trebuie să semneze un con...

Ieri seară, stând la o şuetă, am aflat, din sursă sigură, că o cofetărie, oarecare, din Centrul Vechi al Braşovului, a avut duminică, când cu Junii şi toate celelalte ringhişpiluri , încasări de 11000 lei. Adicătelea 110 milioane lei vechi. Patronul nu şi-a lăsat angajatele nici să-şi pudreze nasul (la toaletă), de dimineaţa şi până seara. Să mai prind pe cineva afirmând că românii sunt în criză, sau că mare parte din ei sunt în şomaj. Se pare că visul meu cu deschiderea unui candy shop n-a fost întocmai o sugestie neinspirată.

Azi, în sanctuarul meu pentru machiaj, deranjată fiind de sunatul isteric al telefonului, pe ritm turbat de Madonna , am concluzionat: să-mi ziceţi mie " Pisi ", dacă până la sfârşitul anului n-o să am parte nu de una, ci de trei cazări gratis la nebuni. Şi nu glumesc deloc, ba chiar am început să mă tem. Gândiţi-vă cum ar fi, la voi, dacă de vreo jumătate de an încoace aţi sta doar cu noduri în gât, cu placa crizei permanent cântându-vă în timpane, cu oameni ţipând mai mereu, pe care trebuie să încercaţi să îi calmaţi. Doar aşa, pentru că, întâmplător, viaţa a făcut în aşa fel încât să-i şi iubiţi. Închipuiţi-vă o zbatere zilnică, obositoare, în care doar somnul mai constituie linişte, şi care, pe moment pare fără niciun sens, oricât de mic. Adăugaţi personaje care în loc de o încurajare, fie ea şi de curtoazie, vă spun că vă implicaţi prea mult- mai pe scurt, că ar trebui să deveniţi mai insensibili, mai... nesimţiţi. Presăraţi toate astea cu oameni care nu ştiu nici să...

Nu ştiu cum facem, ce facem şi când facem, dar nu există moment sau ipostază, de orice natură ar fi ele, în care cineva să nu pomenească criza . Fie că o luăm în serios, fie în glumă, ea intervine de cele mai multe ori, atunci când ţi-e lumea mai dragă. Am mai spus-o şi o să o să-mi menţin părerea în continuare- criza nu există pe bune , ea a constituit doar pretextul potrivit la momentul potrivit. Deşi nu cred în ea, eu nu sunt ca alţii- nu mi-e necesar un ochi de expert ca să observ o mare zguduire, ce se anunţa de ani de zile, care, în fond şi la urma urmei, era iminentă. Şi nu vorbesc de un declin al domeniilor de care se vorbeşte la teve , de florării şi de sex-shop-uri . Vorbesc de domeniile serioase, care dădeau clasă business-urilor, cu vreun an şi jumătate în urmă (vezi afacerile imobiliare), şi despre domeniile care dădeau pâine poporului . Şi aici nu deplâng marile companii, care, în caz de nevoie pot cere bani de la autorităţile publice pentru a trece de impas, ci deplâng ...

Să tot fie vreo 5-6 ani buni de când ai mei plătesc asigurările maşinilor, la o bancă. Oarecare, nu dau nume, deşi a fost des vehiculată pe la ştirile locale în ultima vreme. Întotdeauna am apreciat bunul simţ al doamnei care se ocupa de firma noastră, nu stăteam la cozi sau alte tâmpenii, făcea discount-uri în funcţie de parcul auto şi de loialitate. Plus că scumpirea poliţelor ne era anunţată şi se aranja în aşa fel încât să plătim la preţul vechi, bla bla. Nu am luat-o ca pe un privilegiu şi nici ca pe o şansă de oferit atenţii doamnei, ci ca pe o simplă dovadă de respect pentru clienţi, venită din partea lor. Astă-vară, am vrut să-mi schimb partea inferioară a spoiler-ului maşinii mele, şi nu pentru că intrasem în ceva, ci pentru că era practic frecat de borduri, şi mă enerva. Pierdusem pe drumuri şi vreo două apărători de noroi, sau cum s-or fi numind alea de sub aripile maşinii. Am mai făcut rost şi de o "mică" zgârietură, pe toată partea dreaptă a maşinii, graţie ce...

Ieri seară pur şi simplu nu m-am putut abţine să nu pomenesc, deşi n-am făcut-o până acum, de criza financiară, şi nu sunt deloc străină de subiectul ăsta... Ca orice om care îşi duce existenţa de pe urma unei afaceri, oricât de mică sau de mare, cu răspundere limitată sau cu o multitudine de acţionari ar fi ea, mă interesează, într-o oarecare masură, aşa-numita criză... Cred că ştiţi cu toţii că punctul de start al crizei a fost în SUA, materializat prin căderea WallStreet-ului şi ruinarea Lehman's Bros. Bank... Incă de la început mi s-a părut cu adevărat serioasă situaţia, având în vedere că bursele înregistrează astfel de scăderi tragice numai în situaţii de criză (pe bune)- vezi căderea bursei americane după atentatele de la WTC, 11 Septembrie 2001... Imediat ce Lehman's s-a închis, s-a auzit ceva de zguduirea imperiului AIG, care are o sucursală şi în România, bineînţeles... Mugur Isărescu, unul din oamenii cu cea mai bună credibilitate în faţa poporului, a ţinut acea faim...