Simplu, Oana

  Nu, nimeni nu a mers per pedes până acolo, şi nici măcar cu bicicleta. Acesta e intervalul de timp necesar unui plic cu acte, trimis prin Poşta Română, ca să ajungă din Braşov şi până la Arad.   Nu ştiu dacă aţi avut ocazia de a vizita Muzeul Filatelic din Bucureşti- sunt acolo povestite şi expuse mjloacele prin care se trimitea corespondenţa în secolele trecute. În orice caz, cred că şi de-ar fi mers scrisorile cu poştalionul, n-ar fi ajuns la destinaţie cu un astfel de record de întârziere.

Pentru că tot făceam ieri urât în legătură cu indicatorul de orientare turistică, menit să ghideze turiştii dornici să viziteze Cetatea Râşnov , astăzi mi-am mai amintit ceva interesant. Acum vreo săptămână, vară-mea a cumpărat nişte vederi, cu Braşovul, pentru a le trimite în Italia. Şi, vine ea în vizită pe la mine, tot săptămâna trecută, şi mă întreabă unde poate găsi o cutie poştală. Am stat, m-am gândit, şi am dat din umeri a habarnism . Pentru că eu, una, n-am mai văzut o cutie poştală pe vreo stradă a Braşovului, de nici nu mai ştiu când. Cred că de pe vremea când eram în şcoala generală, deci să tot fie vreo 7-8 ani. În prezent, cunoştiinţa mea se rezumă la O cutie, doar UNA singură, în faţa sediului Poştei, de lângă Primărie. I-am spus că acolo poate găsi O cutie. Astăzi, vorbim la telefon. Îmi spune că a găsit o cutie poştală, în imediata apropiere a Oficiului Poştal de la Complexul Mare (scuzaţi denumirea, da' habar n-am cum i se spune în prezent). Cutie ce de-abia se...