8 Septembrie 2008
Cu totii cunoastem senzatia de "nu credeam sa ajung sa traiesc asa ceva"... O avem fie in cele mai nefericite momente, dar si atunci cand nu ne vine a crede ca timpul zboara, si ajungem sa traim senzatii si sa participam la evenimente la care nici nu visam... Eu n-am crezut niciodata ca o sa-mi vad verisoara, pe Ioana, mireasa... Pur si simplu, traiam cu iluzia ca suntem inca copii... Copii fericiti, care ne jucam la Dobarlau, cu puiul de caprioara... Iarna, parintii ne legau de masina cu sania- ce vremuri, si ce n-as da sa fiu iar atat de inconstienta sa fac asa ceva... Acum, tin prea mult la integritatea corpului meu, ca sa ma mai dau cu sania, cu atat mai putin trasa de masina... Desi mai mare decat mine cu vreo 10 anisori, pot sa spun ca Ioana a constituit mereu un model pentru mine... Model de ambitie, pentru ca n-a fost ceva pe lumea asta care sa-si puna in minte si sa nu obtina, model de reusita, pentru ca dupa ani si ani de scoala si-a construit o cariera la care mult...