Simplu, Oana

Ţipă ziarele, şi nu numai, în ultima vreme, că vezi-Doamne, Guvernul Boc-cel-mic-şi-rău a stopat programul care oferea ţâncilor câte-un corn şi o cutioară de lapte, zilnic. Dat fiind că sunt destul de bătrână deja, n-aveam cum să apuc şi eu programul ăsta, dar din studiile mele de la distanţă, vă pot spune că Boc a făcut foarte bine. De ce? Nu o singură dată mi-a fost dat să văd puşti de şcoală generală care jucau fotbal cu ajutorul cornului ori a cutiei de lapte primite. Şi vă pot garanta că nici cei "nevoiaşi" nu se poartă mai frumos cu ele. Faceţi un efort şi gândiţi-vă un pic la copiii care cerşesc pe la uşi, de Crăciun, de Paşte, sau cu ocazia oricărui alt prilej de mâncare multă. Nu le dau niciodată nimic, pentru că ştiu că alimentele ajung, invariabil, la tomberonul cel mai apropiat, ori la porcul din cocină, care urlă de foame. Teorie confirmată, când, într-unul din anii trecuţi, după Crăciun, când am găsit, pe contorul de gaz din faţa uşii, felii de cozonac lăsate...

Ieri seară pur şi simplu nu m-am putut abţine să nu pomenesc, deşi n-am făcut-o până acum, de criza financiară, şi nu sunt deloc străină de subiectul ăsta... Ca orice om care îşi duce existenţa de pe urma unei afaceri, oricât de mică sau de mare, cu răspundere limitată sau cu o multitudine de acţionari ar fi ea, mă interesează, într-o oarecare masură, aşa-numita criză... Cred că ştiţi cu toţii că punctul de start al crizei a fost în SUA, materializat prin căderea WallStreet-ului şi ruinarea Lehman's Bros. Bank... Incă de la început mi s-a părut cu adevărat serioasă situaţia, având în vedere că bursele înregistrează astfel de scăderi tragice numai în situaţii de criză (pe bune)- vezi căderea bursei americane după atentatele de la WTC, 11 Septembrie 2001... Imediat ce Lehman's s-a închis, s-a auzit ceva de zguduirea imperiului AIG, care are o sucursală şi în România, bineînţeles... Mugur Isărescu, unul din oamenii cu cea mai bună credibilitate în faţa poporului, a ţinut acea faim...