Simplu, Oana

  Se întâmplă ca o dată, de două ori pe an, să mai am şi eu o zi proastă. Pardon, extrem de proastă. Şi în a cărei dimineaţă mă trezesc în nişte dureri cumplite, care nu mă lasă nici măcar să mă dau jos din pat, ca să înghit nişte pastile.   Eh, dintr-un astfel de motiv, astăzi am stat în pat până la 10 si un sfert, fapt pentru care am funcţionat aiurea toată ziua. Nu ştiu zău cum s-or fi simţind cei care dorm în mod curent până pe la 12-13.      Acum vreo 3 ore, am încercat să dorm un pic, pentru că eram obosită de atâta luptă cu durerea. Zis şi făcut- m-am instalat în pat, cu motanul alături, şi am încercat să adorm. De îndată ce am pus capul pe pernă, în faţa ferestrei au început să cânte trompete, tobe, şi alte acareturi de gen, şi au ţinut-o tot într-un cântat vreun sfert de oră. Apropos, cine le dă voie ăstora să umble pe străzi aiurea şi să deranjeze tot oraşul?!   Cu chiu, cu vai, termină de cântat. Răsuflu uşurată, mă afund în pernă. Nu trec 2 minu...

  Fără îndoială că v-am mai povestit despre preaiubita mea vecină, manelara de la 4 . Da, cea cu muzica dată atât de tare încât îţi zdrăngăne creierii. Mă rog, termenul de muzică e generic. La ea, muzică înseamnă zgomot- manele, house care-ţi sparge timpanele, muzichii de nuntă- astea aşa, ca să puteţi încropi un portret imaginar al personajului.   Acum vreo oră şi jumătate, a început. Să se dea în stambă cu a ei muzică dată la maxim. Aceeaşi "melodie" de o oră şi jumătate. Acelaşi beat obositor de stresant şi apăsător pentru orice ureche, de O ORĂ ŞI JUMĂTATE. Toţi pereţii vibrează, capul începe să mă doară, mi-am făcut o cafea- cana dansează pe birou, intenţionez să mă duc la ea. Problema e că, de mă voi duce, nu-i va fi bine.  Mai aştept jumătate de oră. Dacă nu se linişteşte, şi presimt că nu se va linişti, dau telefoane unor amici din Poliţie. Luni plăcută şi vouă!

Din seria " Gospodari la datorie ", sunt enchantée de vous presenter.... Nici nu ştiu cum ar trebui să-l numesc- îndrăgostit de automobilul propriu... Mr. Prosop de bucătărie, sau de ce nu, Mr Spray de geamuri... Deci: Se ia una bucată cocalar/ gospodar/ automobilist pasionat, îmbrăcat stilat, cu treling şi sapcă întoarsă smechereşte pe chelie. Se adaugă un coteţ, ah, pardon, o maşină recent adusă în ţară , care păstrează pe lângă numerele de înmatriculare provizorii, însemnele statului de origine, la mare rang, pe lunetă. Că doar tre' să vadă lumea ce boss e el cu maşina lui cu tot. Se scoate una bucată rolă de prosop ieftin de bucătărie, plus una bucată sticlă cu fâs-fâs de soluţie pentru curăţarea geamurilor, de preferinţă cu conţinut ridicat de alcool, pentru că face bine la vopsea - vă rog să observaţi capota. Nu contează noroiul dă două de'şte dă pă tablă , geamurile tre' să fie lună. Şi omul nostru freacă, şi freacă, şi lustruieşte... ...